Inchipuiti-va ca mergeti la doctor. Ii spuneti ca va doare capul si el va scrie o reteta.
Apoi inchipuiti-va iar ca mergeti la doctor. De aceasta data ii spuneti ca va doare capul, iar el va consulta, va pune multe intrebari si va da eventual o serie de analize de facut. Abia apoi va prescrie un tratament.
In care din cele doua scenarii, credeti ca sansa unui diagnostic corect si al unui tratament eficient este mai mare?
Asa este si cu consultanta, inclusiv cu cea in zona resurselor umane. „De ce angajatii mei nu-si fac treaba, desi ii platesc bine?” este o intrebare pe care managerii o pun des si asteapta un raspuns punctual si usor de pus in practica. Nici un consultant nu detine bagheta magica, zau asa! Ce inseamna „nu-si fac treaba”? Dar „platit bine”? Cum s-a facut selectia lor la momentul angajarii? Ce asteptari aveai atunci de la ei? S-au modificat acum? Angajatii stiu de modificari? Si asta fara sa intram in detalii…
Mi-ar placea asadar ca toata lumea sa inteleaga diferenta dintre vrajitorie si consultanta. Consultantii nu sunt adevarati copii ai Mamei Omida care stiu tot inca dinainte de a intreba, ci sunt un soi de analisti, care au nevoie de raspunsuri la multe si incomode intrebari.