Nu o data am auzit la interviurile de angajare, someri indemnizati dispusi sa se angajeze doar la finalul perioadei in care primeau ajutorul financiar aferent. Evident ca oricat de mare ar fi suma in cauza, o astfel de abordare nu te califica decat spre a fi eliminat rapid din procesul de selectie. Dar cei in cauza pareau sa-si asume riscul.
Situatia este si mai grava in cazul celor care beneficiaza de legea venitului minim garantat, adica fac parte din familii asistate social. Pentru ca respectiva indemnizatie este oferita pe termen nelimitat, iar motivatia reintoarcerii la munca lipseste cu desavarsire.
Rezultatele sunt catastrofale: firmele care vor sa angajeze in zone defavorizate nu au pe cine, riscandu-si investitiile. Iar statul preia o povara fiscala prea mare pentru a sustine lenea.
De ce fac somerii si asistatii asta?
Pentru ca pot. Pentru ca au acesta optiune. Si intotdeauna omul mediocru va alege varianta cea mai comoda, chiar daca este una pe termen scurt.
De ce pot?
Din cauza legislatiei permisive. Care este asa pentru ca niciun guvern nu vrea sa vada dincolo de masa critica de votanti. Cine ar supara exact pe aceia multi, saraci si usor de manipulat? Nu conteaza ca prosperitatea unei tari este data de prosperitatea economiei, iar economia inseamna munca (am vazut cu totii ce s-a ales de economia bazata pe specula). Prosperitatea Romaniei este oricum pura statistica pentru cei care ne conduc, prosperitatea lor personala fiind cea palpabila si reala.
Ce este de facut?
Doar o legislatie noua, aplicabila si intens urmarita poate rezolva aceasta problema. Iar acele persoane care refuza oferte concrete de job sau nu se prezinta la interviurile de angajare, trebuie sa piarda dreptul la compensatiile/ indemnzizatiile de care dispun. Asa ca atat timp cat legea va ramane permisiva, cei fara loc de munca vor alege in continuare sa nu se angajeze si sa astepte posmagii de la stat.
Se va intampla asta?
Da, cel mai probabil la Pastele Cailor.