Pe scurt despre ipocrizie

Pe scurt despre ipocrizie

Nu ne intereseaza oamenii valorosi atat timp cat traiesc. Chiar ne deranjeaza curajul lor si uriasa franchete, ceea ce reprezinta bun si frumos. Pentru ca noua ne place uratul, mucegaiul, accesibilul! De aceea mai toti oamenii care conteaza pentru Romania devin sastisiti si obositi de traiul de aici si de acum, devin inadaptati, intoleranti, tristi.

Pana cand mor! Atunci ne intereseaza mai mult decat ar fi cazul, ii transformam peste noapte in eroi! Ii decoram, adulam, hiper-invocam, ii simtim mai vii decat au fost in viata. Tin prima pagina a ziarelor, minutele de glorie din jurnalele de stiri, primesc onoruri cum nici n-au visat vreodata!

Pana cand sunt ingropati! Apoi se intorc la nedreptatea de a fi uitati de opinia publica. Si la dreptatea de a ramane in memoria celor pentru care au contat: familie, prieteni, oameni cu suflet.

Este o ipocrizie sabroasa, este rusinos, absurd, trist. Este nedemn si ar trebui sa incetam sa facem asta! Pentru ca nu este o reparare tardiva a stupiditatii de a-i ignora cat timp traiesc, ci este o jignire post-mortem a valorii si demnitatii lor!