Responsabilitatea sociala

Responsabilitatea sociala

De ceva vreme a aparut un concept de responsabilitate sociala renascut. Mult mai agresiv, mai emotional prin ambalaj, mai des vehiculat, mai costisitor si mai declarativ. Ultimile discutii despre „ieftin inseamna mai bun” si faptul ca aceasta noua idee este vehiculata aproape exclusiv de catre departamente de marketing si PR ma determina sa ma intreb: este responsabilitatea sociala o preocupare reala a corporatiilor sau este doar o noua gaselnita, mult mai eficienta de a se promova? Un fel de bate saua cu un bici de aur, ca sa priceapa iapa fara minte.

Sa luam cazul fictiv al unei corporatii care produce substante chimice, iar procesul de fabricatie este, in ciuda retehnologizarii, daunator mediului. Compania respectiva are doua solutii: sa investeasca in cercetare pentru a diminua efectele poluarii sau sa demareze un amplu si mediatizat proiect in care sa sensibilizeze opinia publica fata de efectele poluarii. Noile tendinte mizeaza pe cea de-a doua solutie: e mai ieftina, da bine la imagine, functionand asemeni lui dero alb-dalb asupra petelor.

Cu siguranta ca multe din proiectele derulate si-au atins scopul declarat. Dar daca si l-au atins si pe cel ascuns, se cheama ca degeaba l-au atins pe primul. Daca fictiva mea companie polueaza in continuare la fel de mult, degeaba comunitatea educata cu mult patos a purces la reciclare. 

Nu spun ca nu exista companii care isi bazeaza filosofia de business pe o reala responsabilitate sociala. Insa preocuparea fata de acest concept exista constant si se identifica cu promisiunea de brand; nu este readus in memoria interna si sociala bianual de cate o campanie bine mestesugita.