Concluzii

Concluzii

Mi se pare firesc sa o lasam pe Raluca sa se odihneasca in pace. Insa publicitatea neasteptata de care s-a bucurat cazul si nefirescul situatiei, tinand cont ca toata lumea are senzatia ca Romania este patria leneviei, ma indeamna sa trag ultime concluzii:

In primul rand, celor care o acuza Raluca, le spun ca intotdeauna cultura unei organizatii este mai puternica decat individul in sine. Desi sunt o persoana deschisa si cu simt al umorului am avut nesansa sa lucrez in companii paranoice. Stiu cum e sa-ti inghete zambetul pe fata sau cum simti ca-ti explodeaza creierul de liniste pentru ca intr-un open space imens, 30 de oameni tac sa nu-l deranjeze pe seful. Cu totii ne purtam altfel la serviciu decat acasa. Daca acasa poti zice: „la naiba, fac asta maine”, la locul de munca putini sunt cei care isi permit aceast lux.

In al doilea rand, cand zic ca este si vina companiei invoc doi factori: managementul direct defectuos si pe cel al resurselor umane asisderea. A da lectii de management HR concomitent cu a fi un prost manager este nu doar ipocrit ci si absurd. Daca pana si ITM-ul a gasit nereguli privitoare la timpul de lucru (foarte greu de demonstrat de altfel) e clar ca acolo e groasa treaba. Iar a imparti cu generozitate task-uri unui om care se topeste sub ochii tai, nu poate fi decat sadic.

In al treilea rand, neasumarea unei situatii de criza in speranta ca va trece, este similar cu a-ti ucide brandul de angajator. Tacerea celor de la E&Y este mai graitoare decat orice ar fi spus. Probabil ca situatia in cauza va reprezenta un bun exemplu la cursurile de Managementul crizei sub titlul: „Asupritorul fara suflet acuzat de iserupism in cazul mortii unui angajat”.

Si nu in ultimul rand, pactul cu diavolul, sub orice forma este nociv. Sanatatea noastra si echilibrul psihic trebuie sa fie mai presus decat presiunile sociale, familiale, profesionale. Nu-mi pasa ca matusa mea ar vrea sa stie sa pronunte numele firmei la care lucrez. Nici ca nu am BMW sa-mi plimb nevasta. Da, imi fac concediile la Amara! Dar copii stiu cum ma cheama, iar eu stiu ce tema la matematica au de facut!

Un mare om de HR (ghilimele, vezi comentarii) a zis intr-o emisiune televizata: „Angajatul ideal este cel care nu moare la serviciu!” Cinic nu? Eu nu cred ca exista companii care au angajati ideali. Atentie asadar!