Copil fiind, 1 Iunie nu a avut niciodata o insemnatate prea mare. Din motive care imi scapau, in aceasta zi era musai sa spunem poezii adultilor, sa ne intrecem in concursuri care mai de care mai plictisitoare (desenat cu creta pe asfalt, de exemplu) sau sa inchinam osanale conducatorului iubit.
Adult fiind incerc sa gasesc savoarea sarbatorii si sa o transmit copilului meu, dar fara sa vreau, probabil ca repet greseli similare adultilor de pe vremea mea. Eu ca eu, dar sa-i vedem pe altii!
Voi incerca sa descriu un 1 Iunie 2009, privit cu ochi de copil (nu al meu!), intr-un parc bucurestean:
„Un partid politic da baloane. Nu stiu de ce face asta, dar baloanele arata bine. Incerc sa iau unul, insa multi adulti se napustesc si ma strivesc. Uite si stegulete! Pana sa ma indrept spre ele o gloata ma ia pe sus si ma duce in acea directie. Apuc unul, dar se rupe in inghesuiala.
Un alt partid politic da bomboane. Incepe bataia (la propriu). Mi se face frica si incep sa plang!
O tanti canta pe scena. Nu canta ce-mi place mie, dar bunica pare incantata! Ma indeamna sa dansez si sa particip la un concurs. Pot castiga o punga cu bunatati. Din multimea de copii, doar unul primeste punga. Sa mai stau si pentru scuterul electric?
Apar iar baloane. Vad adulti care au deja cate 10 si tot se indreapta spre baiatul care le imparte.
Mi s-a facut sete. Oare mai da partidul acela Fanta astazi?”
Ce incerc sa spun? Ca desi copiii din ziua de astazi nu mai defileaza de 23 August, primesc pomeni politice de 1 Iunie si mostre de comportament animalic din partea adultilor care ar trebui sa-i pretuiasca.
Ieri a fost un 1 Iunie electoral. Daca la anul nu exista prilej, nu va fi probabil deloc!