Uite-i, nu-s!

Uite-i, nu-s!

In momentele in care toata lumea acuza criza de resurse din Romania, Nokia anunta concomitent inchiderea operatiunilor in Germania si dublarea numarului de angajati aici. De la 100 la 1000 adica…

Clar vorbim despre o corporatie care stie ce face, a studiat problema suficient si a luat o decizie in cunostinta de cauza. Tinand cont ca aici nu au nevoie de personal hiperspecializat care sa inoveze sau creeze, in mod cert Romania este cea mai ieftina si buna alternativa iar recrutarea nu va fi o problema pentru ei.

Ai zice vazand aceste miscari, cea Nokia nefiind singulara, ca nu resursele lipsesc in Romania si nici calitatea lor nu e extrem de slaba ci pur si simplu oamenii care investesc si isi dezvolta afacerile in Romania nu reusesc sa gandeasca strategic aceasta zona. Nu mai este timpul centrelor de excelenta ci al celor de suport. Nu mai dezvoltam ci impachetam. Nu mai putem crea ci repeta la infinit niste operatiuni. Si totusi trebuie sa dezvolti, sa creezi, sa implementezi.

Este corect: nu resursele lipsesc. Lipseste capitalul uman, lipseste talentul, lipseste capacitatea oamenilor de a deveni valoare adaugata. Lipsesc elitele profesionale. Daca te apuci de recrutare in masa de operatori de call-centre este imposibil sa nu fie un proiect reusit. Mai poti insa acum sa recrutezi in masa dezvoltatori geniali? Consultanti de implementare? Cate din companiile mari care vin de afara gasesc management autohton si cate aleg calea expatilor?

Una din probleme este clar generata de scoala romaneasca care a ramas in alta era si de venirea marilor corporatii care au atras capitalul uman de calitate transformandu-l in unealta proprie, scumpa si inutila altora. Migrarea fortei de munca, normala de altfel, date fiind noile conditiile, va agrava in timp problema.

Echilibrul va veni atunci cand se vor gasi altii mai ieftini decat noi. Cand se vor ivi marile si rasunatoarele falimente, iar piata muncii va deveni constienta de vulnerabilitati. Si nu in ultimul rand, cand companiile vor invata sa-si dezvolte resursele, nu doar sa le recruteze si foloseasca. Iar marele semn de schimbare va fi aparitia multiculturalitatii in companiile autohtone. Cand voi vedea intr-o firma pur-sange romanesc 2 chinezi, 3 indieni si 4 romani voi sti ca piata muncii a devenit una normala.

5 ani? 10 ani? 20 de ani?