Stiinta, arta sau hibrid?

Stiinta, arta sau hibrid?

Pe tot parcursul invatamantului mediu si superior am fost terorizata de o serie de intrebari redundante si aproape retorice: „Pedagogia – stiinta sau arta? cu subsidiara „Educatia – stiinta sau arta?”, apoi „Psihologia – stiinta sau arta?” si multe alte derivate din cele trei subiecte prezentate deja.

Ajung in mod invariabil sa ma intreb: „managementul resurselor umane este stiinta sau arta?”

Stiinta nu pare a fi intrucat e chiar o arta sa gasesti indicatori masurabili in aceasta activitate. Arta nu i-as zice, intrucat are uneori aspecte de kitch telenovelistic.

Sa luam indicatorii masurabili:

– fluctuatia de personal;

– retentia de personal, de exemplu: timpul mediu petrecut de un angajat in cadrul companiei;

– eficienta proceselor de recrutare in timp (cat dureaza), buget (cat costa raportat la efecte) si numar de persoane ramase in organizatie intervalul optim de timp;

– satisfactia angajatilor cu multe subdiviziuni masurabile;

– eficienta si flexibilitatea arhitecturii organizationale (sesiunile de recrutarea interna genereaza multe informatii care cuantificate pot releva acest indicator: cati angajati isi schimba traseul profesional si de cate ori, cati il schimba total, cati partial…);

– eficienta sesiunilor de instruire interna/ externa sau a altor evenimente HR;

– indicatori care tin de administrarea de personal si acuratetea proceselor;

– imi permit sa pun  „si altele” intrucat putem transforma in cifre multe aspecte ale functiei de HR.

Putem insa include acesti indicatori intr-o ecuatie de tip cauza-efect? Este managerul de HR unicul responsabil al fluctuatiei de personal? Depinde doar de el calitatea/ cantitatea recrutarii? Managerul HR ar putea fi responsabilizat pentru toate acestea daca ar fi intradevar un partener strategic. Daca ar avea statutul si instrumentele necesare pentru a se putea implica profund in intreg ansamblul organzational.

Sa ridice asadar mana HR Managerii implicati strategic in managementul organizatiei, care au toate instrumentele necesare? Particularizand, sa ridice mana managerii care au bugete alocate activitatii departamentului pe care il conduc. Asa-i ca hasheru’ e gratis? Asa-i ca inca functia de resurse umane presupune preponderent administrare de personal si recrutare?

La intrebarea din titlu as raspunde ca nicicum. Managementul resurselor umane e deocamdata pur si simplu empiric!