Noua fata a recrutarii

Noua fata a recrutarii

Fac recrutare de cand anunturile in Romania Libera iti aduceau 15 aplicanti la postul de programator, relevanti toti. Vedeai doar latura profesionala a candidatilor si iti era imposibil sa ti-i inchipui punand muraturi.

Astazi aplicantii la job sunt aceeasi care-si cauta jumatatea si se inscriu la cluburi care mai de care mai interesante. Ai nesansa sa-i vezi in costumatii prea familiare, in ipostaze prea indepartate de cea profesionala si ti-e greu sa te detasezi de asta.

Noua fata a recrutarii, data de evidenta ei mutare online, este prea personala si daunatoare prin aceasta personalizare excesiva. Cu totii avem o fata profesionala si una umana. Cred totusi ca daca primul contact cu clientii mei ar fi cu bigudiuri in cap si ata dentara in dinti, o parte din credibilitatea mea ar lua-o drastic in jos. Acelasi lucru trebuie sa il aiba in vedere si candidatii. Eu personal nu vreau sa stiu cum arata in slip si nici agatati de un perete de stanca.

Asadar atentie maxima la prezenta online. Uneori pare facil: cu un singur user si o parola, iti dai cu presupusul despre calitatea serviciului, socializezi, aplici la joburi si iti vinzi telefonul mobil. Eu vreau sa vad doar CV-ul, nu vreau sa vad maieul, nu vreau sa stiu cat esti de frustrat(a) cand stai de vorba in diverse cluburi si nici nu vreau sa stiu ca-ti cauti chirie. Nu vreau sa stiu ca tii cu Steaua sau Dinamo, ca esti misogin sau ca ai amant(a). Vreau sa stiu daca esti un bun candidat pentru un anumit post.

Poate ca sunt eu de moda veche. Poate ca peste 5 ani oamenii se vor prezenta la interviu in papucii Cocolino, iar eu voi sparge seminte in timpul discutiei (o extraordinara metoda antistres). In timpul care a mai ramas pana la apocalipsa incerc din rasputeri sa descopar latura umana a candidatilor in frumusetea ei, nu in banalitatea cotidiana.

Later edit: in aceast post vorbesc despre aplicantii la job si implicit despre etapa de analiza a CV-ului. Simt nevoia sa precizez aceast lucru, intrucat deja scenariile au deviat prea mult. Se vorbeste despre discriminare (deja ma vad in catuse intrucat recunosc ca nu l-am chemat la interviu pe candidatul care are poza de la mare in CV), despre robotizearea recrutarii (pentru cei care nu au aflat eu le spun candidatilor cyborg-i) si despre negarea importantei prezentei pe web. Eu de fapt vorbesc despre poze penibile din CV, despre Bestjobs care are o platforma integrata prin care aplici la un job, iti vinzi telefonul si iti cauti jumatatea cu acelasi user/ parola, lucru care nu stiu cat este de ok si in general despre personalizarea excesiva in recrutare. Stiu ca in mod normal ar trebui sa socializez cu miile de candidati si sa cunosc stilul de muzica preferat sau bolile copilariei. Din pacate insa, nici un recruiter nu-si permite sa aloce unui candidat mai mult de trei ore. Interviul de selectie dureaza in medie doar una.