Mamaliga si microundele

Mamaliga si microundele

Rodica Nicolae a reusit sa surprinda in editorialul sau frumusetea paradoxalului autohton. Paralela nou-vechi in turism (care de fapt e perpendiculara), se poate aplica si in piata muncii. Mamaliga facuta la cuptorul cu microunde este prezenta in toate organizatiile autohtone: companii care dezvolta aplicatii revolutionare, dar nu au de alocat bugete pentru monitoare cumsecade (si nici pentru ochelari), companii care se plang de calitatea slaba a oamenilor din piata, dar recruteaza dupa formula magica „primul venit, primul servit”, bugete imense de marketing vs „spunem nu testarii satisfactiei angajatilor”, bocete privitoare la lipsa de leadership si talent din piata vs site corporate de mare angajament fara pagina de cariere.

In top este acum blamarea juniorilor, ca seniori nu prea mai apucam sa vedem pare-se. Le oferim pe tava modele disfunctionale, nu investim mai nimic in educatia lor institutionalizata, ii angajam pe bani putini, nu le oferim mari sanse de instruire profesionala (daca-s baieti/ fete destepti/ destepte se descurca). Dar e clar, nu mai sunt tinerii de altadata! Nu se mai prezinta la interviu cand aud ca tre sa strabata tot Bucurestiul + zonele limitrofe, nu accepta ofertele noastre care sunt sub limita subzistentei si mai ales au indrazneala sa ceara. A-ti plange de mila este mamaliga. Stie cineva cuptorul?