Nu-mi plac oamenii care sar calul. Prin cal definesc limitele acceptabile ale bunului simt.
Nu-mi plac oamenii care se plang ca nu primesc feed-back. Impart minim 2 carti de vizita/ interviu, iar numarul de telefon si adresa de email sunt reale. Adresa postala nu, intrucat ma tem de atacuri teroriste!
Nu-mi plac oamenii care intotdeauna invinovatesc pe altii pentru esecurile proprii. Cel mai adesea sunt invocate elemente precum: ghinionul, seful, colegii, demotivarea. Sunt uitate: paranoia, autocontrolul (sau lipsa lui), lipsa unor abilitati, capacitati pe care altii le au, gradul de implicare sau de durere in partile moi.
Nu-mi plac oamenii care nu lupta pentru sansa lor.
Nu-mi plac oamenii care nu isi tempereaza discursul si care vorbesc precum televizorul. Stiu ca vorbitul in exces este o reactie la stres insa e obositor, mai ales atunci cand ai 8 interviuri zilnic si 4 dintre intervievati au logoree.
Nu-mi place cand nu sunt ascultata atunci cand povestesc despre companie sau job.
Cititi va rog si aspectele pozitive! 🙂