Am observat o tendinta periculoasa: vorbim prea mult.
Avem o piata a muncii paradoxala. Companiile se plang de lipsa de performante, fara sa stie probabil ca acestea pot creste prin varii mecanisme, angajatii se plang de repetate abuzuri fara sa abuzeze la randul lor de drepturile pe care le detin. Legislatia este inca imatura si ambigua, nefolosind niciuneia dintre parti. Dezbatem, cu drag si spor pentru al tarii viitor.
Avem un campionat de fotbal penibil. Cu toate acestea de cate ori se termina o etapa, incep simultan, pe toate canalele TV emisiuni care analizeaza de la prestatia arbitrilor la pozitia in poarta a portarilor. Toti participantii devin agitati, la un moment dat agresivi, totul pare ca scapa controlului. La naiba, pentru ceva mediocru, atata pasiune?
Avem o politica urat mirositoare. Nu exista o cultura, valori clare, inteligenta. Exista bate si diletantism. O vesnica iesire la spritz. Cu toate acestea, politica este si va ramane un subiect de polemica acida si de rupere a prieteniilor. Mail, YM, blog, site, telefon, sms – toate fac trimitere la noile miscari politice. Mai nou si in biserica se afurisesc dusmanii lui Base.
Orice eveniment, fericit sau nefericit, naste interminabile discutii, analize si conflicte. Cu toate acestea, cainii latra, caravana trece. Nu se schimba nimic, totul respecta inertia initiala. Oare vorba lunga face parte din spiritul nostru atat de invocat sau este o tendinta naturala post-tacerea impusa de istoria recenta?
Am vorbit prea mult. La munca!