Nu suntem mecanisme perfecte!

Nu suntem mecanisme perfecte!

Vorbesc despre noi, oamenii. Fizic vorbind suntem departe de perfectiune. Avem trasaturi asimetrice, mici sau mari defecte fizice, diverse disfunctionalitati organice care se inscriu in sfera normalitatii. Anormala devine in acest caz perfectiunea, pentru ca natura este incapabila sa ne-o ofere.

Psihic vorbind, suntem mai mult decat imperfecti. Perceptia ne este deformata in functie de experienta sau repere, atentia este incapabila sa ne insoteasca in mod constant mai mult de cateva minute, memoria ne lasa cand ne e lumea mai draga, motivatia ne pune bete in roate atunci cand avem mai putin nevoie de sabotori. O zic cartile de psihologie, o dovedesc o multitudine de studii.

Asa suntem facuti. Asa functionam de cand lumea.  Suntem prin excelenta imperfecti si in mod natural si periodic disfunctionali.

Atunci de unde obsesia de a nu gresi, de a fi impecabil, de a trai o perfectiune utopica?