In echilibru

In echilibru

Scriind un articol zilele trecute, m-am trezit gandindu-ma la echilibru, la extremele vietii nostre care il genereaza. Exista viata si moarte, adevar si minciuna, bine si rau, frumusete si uratenie, iubire si ura, tristete si bucurie, saracie si bogatie. Exista tinerete si batranete, sanatate si boala, durere si extaz. Exista barbati si femei, copii si batrani, intelepciune si prostie.

Eu cred ca viata noastra inseamna echilibru si tot ce ne ofera aliniaza talerele balantei, dar noi nu stim sa-l sesizam. Sau pur si simplu vrem sa-l influentam, sa inclinam prea mai mult balanta in directia pozitiva, ceea ce genereaza dezechilibru. Avem asadar tendinta naturala de a exacerba cantitatea de necaz si de a ignora binele din viata noastra. Sau ne concentram toata energia pentru a avea doar ce ne place: frumusete, nemurire, fericire, laude, succes uitand ca pana si in povesti aceste incercari se termina urat.

Jobul, face si el parte din acest plan echilibrat care se numeste viata. Si are la randu-i parte de extreme: sefi paranoici si pachete salariale imense, libertate maxima si salariu minim, know-how cat cuprinde la pachet cu o atmosfera de lucru infernala, colegi minunati asezonati cu niste conditii de munca ce amintesc de evul mediu, succes si esec, laude si critici. Atat timp cat ambele extreme sunt sesizate si asumate, totul e ok. Daca angajatul cu pricina sesizeaza binele si poate sa glumeasca pe seama dezavantajelor e minunat! Daca nu putem bloca influenta neajunsurilor asupra starii noastre de spirit, este greu! Iar daca incercam sa gasim jobul ideal fara de necazuri, suparari si tristeti, devine de-a dreptul tragic!

Va invit asadar sa va ganditi la echilibru. Sa intelegeti ca este utopic sa existe o viata numai cu bune. Nu pe lumea asta, oricum! Sa va aliniati gandurile si intelegeti nevoia dualitatii conceptelor. Altfel cum am aprecia sanatatea daca nu am fi bolnavi? Iar uneori ne imbolnavim tocmai ca sa realizam cat de mult ignoram sanatatea! Si cum am vedea frumusetea, daca nu ar exista uratul? Cum am simti fericirea, daca nu am trai nefericirea in cea mai pura forma?

Incercati asadar sa vedeti dincolo de lipsa de caracter a oamenilor, momentele in care ati primit nesperat ajutor. Dincolo de neajunsurile unui job, la toate cele castigate din punct de vedere profesional. Dincolo de ce va lipseste, la cate minuni va ofera viata si le ignorati in cautarea altora, care se dovedesc a fi o subtire poleiala.

Si totusi nu ma refer aici doar la job…