In ultima vreme constat ca sunt o persoana indelung iubita, in care lumea are brusc incredere nemarginita si de care multor persoane le era un dor nebun. Asta evident datorita meseriei! Am mai spus-o, lumea isi cauta job, uneori cu lumanarea!
Fiindca tot sunt pusa pe sfaturi, mai dau cateva celor care apeleaza direct la varianta „suna un recruiter cunoscut” atunci cand cauta job. Caci exista un soi de cod al bunelor maniere, pe care multi il uita:
Nu ne subestimati inteligenta si preferabil nici memoria! Mai bine-mi spui direct ca iti cauti job, decat sa-mi faci un periaj initial, unul final si in treacat amintesti ca viata e grea! Si daca stii ca ultima data cand am discutat m-ai flituit mai ceva ca pe agentii de asigurari, inainte si in loc de periaj incearca niste scuze plauzibile sau macar o gluma fina.
Nu incercati sa fortati mana nimanui. In cazul in care putem ajuta, ajutam, in cazul in care nu putem, degeaba ni se aminteste ce mult bine puteati sa ne faceti candva!
Fratilor, sunt o gramada de oameni care nu au job! Care au fost disponibilizati si nu au bani de chirie/ rate/ mancare, care s-ar angaja maine pe salariul minim pe economie ca sa poata supravietui. Va implor asadar, nu-mi spuneti ca va cautati job pentru ca tipa seful la voi sau vi s-a refuzat o marire salariala! Uitati-va pe un site de joburi, gasiti un anunt care v-ar putea interesa si calculati singuri cate sanse aveti sa fiti voi persoana aleasa!
Imi cer scuze fata de cei care au apelat la noi onest si direct si carora le multumesc ca au facut-o, intrucat increderea acordata onoreaza intotdeauna. Nu vreau sa se simta lezati, intrucat chiar nu este cazul! Am ramas insa surprinsa de doua abordari, absolut spectaculoase. Pe una am ales sa o pun pe seama lipsei experientei de viata, iar despre cealalta tind sa cred ca intra in sfera patologiei.
PS: Peria din imagine este de aici 🙂