Cenusa promisa

Cenusa promisa

Zilele trecute, o cunostinta mi-a amintit de una din greselile recente pe care le-am facut: am negat venirea/ instaurarea mult cunoscutei crize economice, despre care (recunosc acum) ca si copilul meu va povesti nepotilor. Intrucat nu-mi place ca lucrurile sa ramana nelamurite, m-am gandit sa fac ceva precizari cu privire la optimismul cu pricina.

In primul rand vreau sa recunosc, intrucat chiar si aici pe blog avem dovezile ca: i-am criticat pe cei care profeteau cu sarg apocalipsa, i-am infierat pe cei care anuntau stoparea definitiva a recrutarii, m-am certat cu cei care anuntau ca serviciile in general vor muri si nu vor invia curand.

Cu toate acestea, precizez ca nu am fost atat de naiva incat sa cred cu toata fiinta mea ca situatia economica va fi roz bombon si va mirosi a vanilie. Primavara-vara anului 2008 dadea semne clare ca vin vremuri grele. Comparativ cu 2007, desi numarul proiectelor de recrutare crescuse, numarul clientilor si al cererilor de oferta scazuse vertiginos. Era ciudat in conditiile in care aveam o vizibilitate mai mare, primisem deja referinte bune si capatasem mult mai multa experienta. Nu prea stiu eu afacereza, vorba reclamei, dar intuitia imi spunea ca ceva nu-i in regula.

Toamna – iarna 2008 se arata si mai neagra. Imi era clar ca daca incep si eu sa lalai despre criza si sa bocesc crunta soarta care ne asteapta, va fi grav. De acestea am continuat sa neg public criza si sa am un ton optimist, in speranta ca gandind pozitiv, ii determin si pe altii sa faca la fel. Nu a fost insa un optimism excesiv si unii dintre candidati probabil isi amintesc ca au primit atunci din partea mea (direct si individual ce-i drept) sfatul de a fi prudenti in deciziile de cariera pe care le iau. 

Dar poate cel mai important motiv pentru care am subestimat criza este acela ca pentru noi, aceasta a reprezentat o constanta de la infiintare. Sa pleci la drum fara bani, fara un portofoliu de clienti, fara experienta in ale afacerilor, doar cu curaj si stiinta meseriei, inseamna o prima criza. Sa vinzi, cand nu ai marketing in spate, o a doua. Sa gasesti bani pentru subzistenta, o a treia. Sa te autofinantezi si sa te dezvolti, cand si asa n-ai bani, o a treia. Sa lansezi aplicatii, sa gasesti bani pentru asta, sa generezi constant resurse si energie din piatra seaca, o a cincea, a sasea, a saptea. Fiecare luna, fiecare decizie sunt dificile. De aceea, criza aceasta, nu este „criza” ci este „o criza”. Si nu vorbesc prostii cand spun ca oamenii fac crizele sa dispara, intrucat in spatele fiecarui obstacol doborat stau oameni, creativitate, energie, munca, supranaturale uneori.

Acestea fiind circumstantele, recunosc public ca am gresit. Si mai recunosc ca spun asta in toiul sarbatorilor de iarna cu pentru ca stiu ca acum sunteti mai buni, mai generosi, mai iertatori…