Soarta cruda, dar meritata

Soarta cruda, dar meritata

De cateva zile presa relateaza despre asumarea responsabilitatii legislativului asupra noului Cod al Muncii. Sindicatele protesteaza virulent (asa zic ele), angajatii se tem ca vor deveni sclavi, oamenii din zona de HR se tem de noile noduri gordiene pe care le vor aduce cu sine modificarile in cauza.

Nu pot insa sa nu observ ca in tot acest rastimp, atat prima pagina a ziarelor, cat si prima parte a jurnalelor de stiri au fost tinute de doua stiri mondene de maxima importanta, care prezinta doua „rasunatoare” divorturi.

Am senzatia de deja-vu. Cand in Parlament se aproba noua lege a educatiei, care a trecut practic tacit si neobservat, dar care va influenta generatii intregi de copii intr-un mod pe care nici macar nu ne-am obosit sa-l previzionam, noi romanii aveam alte preocupari profunde, de aceeasi factura cu cele din zilele acestea.

Acum, o lege care va modifica fundamental relatiile de munca, primeste mai putina atentie decat divortul unor persoane asa zis mondene. Am vazut o gramada de avocati care comenteaza respectivele evenimente, dar nu am vazut nici o dezbatere televizata care sa analizeze modificarea Codului Muncii. Nu mai spun ca, desi azi se va intampla zica-se asumarea, inca nu stim care este forma finala a proiectului in cauza.

O fi vina lor? Sau a noastra, ca ne intereseaza mai mult cum isi impart Columbenii averea decat ce ne asteapta in viitorul apropiat, ce anume va deveni legal si ce nu in relatia cu angajatorii nostri?

Ca sa inchei intr-o nota mai primavaratica, urez toate cele bune doamnelor si domnisoarelor. Si o trezire grabnica la viata, noua tuturor!