Scurt indrumar despre beneficiari

Scurt indrumar despre beneficiari

In activitatea de vanzari, aud extrem de des despre departamentele de HR cum ca ar fi beneficiarele directe ale investitiilor in oameni. HR-ul este beneficiarul direct al proceselor de evaluare al performantelor, al proceselor de recrutare si selectie, de instruire, de motivare, de orice alt tip!

Eu zic ca in activitatile de HR, beneficiarii directi sunt altii. Poate ca este un punct de vedere subiectiv, de consultant,  dar a spune ca HR-ul este beneficiarul direct al activitatilor de HR este ca si cum ai spune ca departamentul de Marketing este beneficiarul direct al activitatilor prestate de ei sau cei de la Productie sunt beneficiarii directi ai ceea ce produc.

Sa continuam argumentatia, mai detaliat:

De exemplu, evaluarea performantelor. Beneficiarii directi ai acestor programe sunt exact angajatii companiei, care isi afla punctele tari si slabe, care stiu in ce domeniu trebuie sa se perfectioneze sau ce activitati li se potrivesc cel mai bine. Beneficiarii directi sunt managerii care isi pot instrumenta mai bine decizii manageriale, cunoscandu-si foarte bine resursele umane disponibile. Beneficiarul direct este compania sau cel care o detine, intrucat preocuparea pentru performante duce la performante. Ca facand parte din acest proces, departamentul de HR este un beneficiar direct, dar nu unicul si nici mai important decat altele!

Recrutarea apoi. Beneficiarul direct este clientul final: managerul de departament sau de echipa, nicidecum departamentul de HR. Acesta din urma are rol de suport, de negociator, de ce vreti voi, dar nu este beneficiarul direct.

Putem extrapola aceste argumente in orice alta zona a managementului HR, mai putin in zona aplicatiilor specifice departamentelor HR, unde, natural, HR-ul este chiar beneficiar direct!

Acest tip de gandire bazat pe responsabilizarea unui eronat beneficiar direct dauneaza atat departamentelor de HR care se trezesc singure in mijlocul unor procese in care este mare nevoie de colaborare si implicare la nivelul intregii companii, cat si companiilor si managerilor, intrucat departamentele de HR au capatat astfel un statut de enclave, au devenit entitati de sine statatoare, elitiste si neintelese, de aceea si total neproductive.

Atunci cand se dezvolta o aplicatie este nevoie de colaborare: programatori, analisti, testeri, oameni care stiu clientii, oameni care cunosc piata, cei care il vor vinde. Atunci cand se dezvolta un nou serviciu se procedeaza similar. De cand pana cand angajatii au devenit atat de simplu de condus incat un om sau departament poate genera de unul singur niste rezultate spectaculoase?  

Eu cred ca tipul acesta de gandire poate fi redus la afirmatia formulata si mai sus: daca HR-ul este beneficiarul direct al activitatii pe care o presteaza, inseamna ca ai lui sunt angajatii! La fel si in cazul contabilulului: ai lui sunt asadar banii! La fel si cu omul de marketing: al lui e brandul/ clientii/ produsul! Sa le stapaneasca cu totii sanatosi, ca beneficiari directi ce se afla!