Recomandarile interne

Recomandarile interne

Citeam deunazi interviul unui HR Manager din industria hoteliera care povestea despre bonusul acordat angajatilor care recomanda alti potentiali angajati. Bonusul, stabilit schepsis, se acorda dupa cum urmeaza: 50 Euro la angajare, 50 Euro daca recomandatul/ recomandata sta 6 luni in cadrul companiei si inca 50 daca apuca anul.

Este o practica frecventa, utilizata si in industria IT. Adaug aberanta si am sa justific de ce consider asta:

Recomandarile interne sunt un barometru al satisfactiei in cadrul companiei. Este natural ca in postura de angajati sa ne dorim un mediu de lucru familiar, in care sa fim inconjurati de persoane care ne sunt agreabile. De, petrecem mai mult timp la birou decat acasa… Asadar, un angajat multumit de cultura organizationala, de managementul companiei isi va antrena reteaua de cunostinte intr-un proces de recrutare. Unul nemultumit insa, nu-si va vinde prietenii pe 150 de euro platibili in trei rate, decat daca are prenumele Iuda. Sau Machiavelli.

Vorbim asadar inca o data de motivatie extrinseca, directa si copilareasca, in managementul resurselor umane. Adicatelea acolo unde vorbim de persoane adulte si ar trebui folosite alte parghii decat celebrul zaharel. Sau „halat”.

Ca e criza de candidati eligibili in piata muncii, asta e clar. Ca e greu sa recrutezi, e evident. Dar compromisurile manageriale nu ajuta la nimic. Iar gogorita asociata, cum ca 50% angajari sunt generate de recomandari interne, gratie acestui bonus, poate fi inghitita doar de cei care nu stiu cum e cu aritmetica in recrutare.

Asadar, daca vreti sa stiti cum stati cu satisfactia angajatilor, promovati intern ofertele de job si observati care este rata de raspuns. Nu conteaza cat sunt de potrivite CV-urile, intrucat nu orice angajat poate fi recruiter, conteaza daca sunt si care este ponderea recomandarilor pe departamente.

PS: Chiar si in cazul pozitiilor low, zaharelul este inutil. E drept ca in acest caz trebuie sa inlocuiti in paragraful trei „cultura organizationala” cu „mediu sau conditii de lucru” si „management” cu „salariu decent”, in rest argumentatia se pastreaza.

PPS: 90% din abordarile de „guerilla” din zona de management al resurselor umane sunt atat de eficiente, incat nu au decat efecte de tip bumerang. Inainte de a le promova ca pe niste solutii salvatoare si izbabitoare, poate ca ar prinde bine niste analize.