Patru scaune la opt angajati

Patru scaune la opt angajati

Am gasit via ZF, o analiza facuta de cotidianul (cred) Clujeanul, a primului an de productie Nokia in Romania.

Imi amintesc de buluceala produsa de angajari si de optimismul atroce al autoritatilor. Oamenii din zona s-au batut (la propriu) pentru posturile anuntate de Nokia, iar mai marii zonei s-au intrecut in declaratii pompieristice privitoare la viitorul luminos.

Acum ma intreb cum o fi sa stai la coada la angajare, pentru ca apoi sa imparti scaunul cu inca un coleg in cele 12 ore de productie. Asta datorita bunavointei sindicatului, proportia initiala fiind un scaun la patru angajati.

Imi place insa invocarea de catre conducere a lipsei fluctuatiei de angajati, care atesta incontestabil faptul ca acestia sunt multumiti de conditiile in care muncesc. Pai unde ar putea sa plece? Au alta optiune, dar prefera sa imparta scaunul? Nu de asta s-a dus Nokia la Jucu, pentru ca exista forta de munca disponibila si ieftina?

O vorba din popor zice bine: la pomul laudat, sa nu te duci cu sacul! Nici cu CV-ul, adaug eu, desi stiu ca atunci cand nu ai de ales, buluceala devine o optiune viabila.