In conformitate cu recomandarile facute de FMI, statul incepe sa-si caute manageri in zona privata. Un lucru laudabil, notabil, dar si greu de realizat.
Se aud deja voci sceptice in breasla care considera acest demers un mare bluf, desi pentru head-hunteri este un proiect interesant. Si trebuie sa recunosc ca ma alatur scepticilor. Iata si motivele:
– Managementul companiilor de stat este unul eminamente politic. Atat timp cat guvernele au o durata medie de viata de doi ani, iar legile date de ele cam tot atat, nu poti stabili planuri viabile pe termen mediu si lung. Astfel strategia manageriala devine o anexa a politicului, cu sanse minime sa produca rezultate notabile.
– Cultura organizationala din companiile de stat este defectuoasa, ca sa nu spun bolnava cronic si grav. Sistemul PCR (Pile, Relatii, Cunostinte) supravietuieste miraculos, performanta se numara in ani de experienta, nu in abilitati sau cunostinte, pisica moarta este plimbata pana cand dispare singura. A schimba necesita timp, bani, implicare, minte, motivatie, stabilitate, ambitie, vointa de fier. Corelat cu cele de mai sus si mai jos, devine imposibil.
– Zona privata are alte reguli si alte asteptari. Nu are tare comuniste, nu este atat de rezistenta, se adapteaza usor contextelor economice, lucreaza cu ea si pentru ea. Atat timp cat companiile de stat nu vor functiona ca si cele de la privat, sa fie stapane pe bugetele lor si responsabile de pierderile lor, nici managerii, oricat de profesionisti si educati in spiritul competitiei reale ar fi, nu vor reusi minuni.
– Adevaratii manageri de la privat nu se vor duce sau vor accepta extrem de greu oportunitati in companiile de stat. Tocmai datorita celor de mai sus si a faptului ca ofertele vor fi inflexibile si fara posibilitatea negocierii unor termeni care conteaza. Se vor angaja probabil la stat cei care nu au de ales, cei care oricum nu-si mai gasesc locul in companiile private si asta nu va schimba cu mult sinergia faptelor.
Ca o nota finala, n-ar fi rau sa ne amintim de Alexandra Gatej si esecul angajarii „la stat”. Este adevarat ca nu vorbim despre o functie manageriala, dar concluziile pot fi extrapolate.
Asadar, pentru ca angajatii din privat sa performeze la stat trebuie ca mai intai statul sa invete sa functioneze dupa regulile pietei si nu dupa cele ale politicii. Altfel nu facem decat sa punem caruta inaintea calului.
Astept cu nerabdare modificarile legislative care vor veni sa favorizeze acest proiect. Vor fi definitorii pentru succesul sau esecul sau lamentabil.