La serviciu

La serviciu

Una dintre caracteristicile managerilor romani este aceea ca nu le place munca fractionata. Nu conteaza ca esti lauza, ca tocmai ai iesit din Spitalul 9 sau ca erai pe Autostrada Soarelui cand cu fumul. Daca tot vii la serviciu, fa-o de cel putin 5 ori pe saptamana cate 8-9-10 ore. O alta caracteristica este aceea ca-si masoara potenta manageriala in numar de angajati. „Conduc o firma cu 40 de oameni!” (Am 10 secretare, 15 persoane care fac treburi administrative, 10 vanzatori si 5 programatori…).

Poate acesta sa fie motivul pentru care in fata imobilelor de birouri sunt in permanenta grupuri de fumatori, grupuri de suport al fumatorilor, grupuri de barfa si grupuri de chibiti. Cei care vin din alte plaiuri se minuneaza: ei ori au treaba la serviciu, ori sunt in alta parte decat la birou. De ce ar pierde o ora afland problemele sentimentale ale colegei de la secretariat? Oricum va carcoti la aflarea vestii ca trebuie sa dea un fax. Cel mai mult imi place reactia celor pe care ii deranjezi, dupa ce astepti un timp rezonabil sa-si savureze micul viciu: sunt si eu la o tigare!!! Nici asta nu mi se permite???

Si mai interesanta este reactia sefilor care ii fugaresc pe chiulangii: mailuri suparate, mutat scrumiera, penalizari, calcul mai riguros al pontajelor cu compensarea timpului pierdut la barfa…. De ce atata incrancenare?

Este evident ca cei care fac asta in mod curent nu au treaba la serviciu. Exista si patura celor care nu au chef, dar este nesemnificativa, intrucat nu cuprinde constant aceeasi indivizi sau cea a fumatorilor inraiti, care isi fumeaza tigara fara introducere, cuprins, punct culminant, final, feed-back… Oricum, nu-i treaba „joblessilor” ca nimeni nu le fixeaza obiective a caror atingere sa le umple atat cat trebuie timpul de munca, foarte probabil incorect setat pentru jobul lor. Trist este ca aceeasi incorectitudine a calculului, ii incarca pe unii atat de mult, incat si baia pare un lux.

Este posibil ca rezolvarea timpilor morti sa vina atunci cand vom masura performantele bazandu-ne pe indici eficienti si nu strict pe timpul pontat la birou. Si cand toti vom intelege ca echilibrul in job si viata personala nu inseamna un raport strict de ore: x la serviciu, restul acasa – azi poate fi x-5, maine x+5 – decat daca lucrezi in fabrica cu norma fixa. Acestea se vor intampla, probabil pe la Sfantu’ Asteapta!

Pana atunci, ne vedem la o cafea!