La revedere si-un praz verde!

La revedere si-un praz verde!

De ce parasasc angajatii corabia companiei? Intotdeauna managerii demisionarilor vor spune: pentru ca au alte optiuni. Si iata ca managerii gresesc: putini angajati multumiti la locul de munca, stau sa caute si alte optiuni. Echipa castigatoare nu se schimba niciodata, nu? Asadar acest raspuns este impartial, intrucat ridica o noua intrebare: de unde au aparut aceste optiuni si cat au fost de cautate?

In general motivele invocate de demisionarii din Romania suna cam la fel: dezorganizare la toate nivelele companiei, practici manageriale absurde, mediu de lucru necorespunzator, lipsa unor strategii HR coerente, salarii sub nivelul pietei. Intervalul mediu de timp petrecut intr-o companie este in IT de un an jumatate, in conditiile in care intervalul optim (atat pentru companie cat si pentru cresterea profesionala a individului) este de 3 ani.

Ceea ce nu inteleg este perpetuarea practicilor negative in ciuda valurilor de demisii. Intotdeauna, la interviul de selectie, candidatii care dintr-un motiv sau altul isi schimba jobul intr-un interval foarte scurt (pana intr-un an), sunt foarte prudenti in alegerea unui nou job si invoca permanent faptul ca nu-si pot schimba locul de munca in acest ritm. Cu alte cuvinte sunt constienti de riscuri si proiecteaza in interiorul lor o parte din cauzele situatiei create. Totusi, marea majoritate a companiilor, desi se confrunta cu numeroase demisii, neaga adevarul, dand vina pe angajatii in cauza, pe procesul de recrutare, pe natura umana viciata sau pe concurenta, externalizand in totalitate cauzele demisiilor. Este un soi de „la revedere si-un praz verde, ai plecat – gasesc imediat altul mai bun in locul tau!”, abordare care perpetueaza pe termen nelimitat instabilitatea resurselor umane din cadrul companiei.

Vorbeam in articolul din newsletterul trecut despre exit-interviuri. Nu va hazardati sa treceti prin asa ceva atunci cand deja ati luat decizia ca vina este numai a angajatului care pleaca. Este inutil si generator de conflicte. De asemenea, frumos si logic ar fi ca cei care pleaca sa fie sinceri si obiectivi atunci cand raspund la intrebari. Din pacate, detasarea lor afectiva, determina un comportament de tip „je m’en fiche” care ii afecteaza pe cei care raman alaturi de organizatie.

Ce facem in cazul unei demisii: venim sau nu cu o contraoferta catre candidat? Si daca suntem in postura de a primi o contraoferta o acceptam sau nu? Despre asta intr-un post ulterior, ca trebuie sa mai si muncesc! 🙂