Imi place cand n-am dreptate. Dar si cand am…

Imi place cand n-am dreptate. Dar si cand am…

Am afirmat in articolul despre bloguri ca nu-i chip sa apara vreo umbra de concurenta intre noi bloggerii hasheristi. Dimpotriva, ne iubim ca fratii si jucam hora infratirii pe bloguri de cate ori avem prilejul. Am avut mare dreptate si blogul Jobavantaj a demonstrat profetiile mele. Episodul poate fi numit „elefantul” Liviu Hahaianu vs „entuziastul” Razvan Ilie.

Cu ceva timp in urma, am crezut in puterea verticalizarii atunci cand pui bazele unei afaceri. Cred in continuare, iar piata imi demonstreaza ca n-am fost chiar atat de idealista pe cat m-au considerat multi. Acum sunt intr-un punct asemanator: acelasi priviri traznite, aceiasi ochi bulbucati cand vorbesc despre unul din proiecte, de asemenea verticalizat. Ca o adevarata fiica a mamei Vierme de Matase, profetesc din nou: este mai simplu sa comunici chestii despre tine si despre serviciile tale, atunci cand te adresezi unui target omogen. In plus, a inceput sa se poarte hiperspecializarea intrucat este cu siguranta mai eficienta: nu poti sa le faci pe toate la fel de bine oricat ai incerca. Omul enciclopedic se purta in Renastere, iar firmele care faceau de la taximetrie la aplicatii financiare, in Romania anilor ’90. Cu toate asta, mai cred ca au cam disparut oportunitatile de odinioara de a te umple de bani dintr-o singura directie, evident una inovativa care rupe gura targului. Ca sa te bati pe primele locuri din Forbes, trebuie sa-ti diversifici portofoliul de afaceri detinute (a se vedea cazul Carlos Slim vs Gates).

Asadar, toata lumea zice ca piata autohtona de recrutare online este bine ferecata. Numai greii de afara si numai investitii imense pot sparge lacatul. Hmmm, sa risc un pariu? 

Am uitat sa precizez, sunt autoironica pe alocuri, dupa cum bine a precizat Alina.