Errare humanum est. Iar sefii sunt oameni!

Errare humanum est. Iar sefii sunt oameni!

De-a lungul timpului, in cadrul interviurilor (si nu numai), aud invocate in mod constant cateva greseli manageriale. Le enumar mai jos si incerc si o explicatie, poate mai dispar din frustrari.

„El are un birou luxos, noi stam in niste cocine.” Sau varianta: „El merge cu limuzina, noua nu ne deconteaza nici macar abonamentul RATB.” Pentru a vinde, trebuie sa dovedesti ca esti de succes, ca poti, ca ai convins pe multi altii inainte. Cum poti face asta? Apeland la indicii de statut ai omului de succes: masina luxoasa, haine asemenea, accesorii si restul. Si cum cei care conduc afaceri sau anumite departamente sunt si cei expusi in procesele de vanzare, au nevoie de astfel de indici.

„Nu mi-a aprobat niciodata bugetul de training, dar vrea sa stiu lucruri pe care le-as putea invata doar in cadru organizat.” Practica manageriala din Romania este in multe cazuri empirica si invatata dupa metoda „incercare si eroare”, iar managerii au senzatia ca fac o treaba minunata asa. De aceea au pretentia de la angajatii lor sa fie la fel de buni, folosind aceeasi reteta. Singura problema apare in discrepanta dintre cum se percep managerii si cum sunt intradevar si in costurile, uneori uriase comparativ cu instruirea formala, a metodei in cauza.

„Tine la angajatii noi mai mult decat la noi cei cu care am stat alaturi de multa vreme.” Este o practica intalnita, pentru ca angajatii vechi sunt reflectia experientelor trecute, care au inclus cu siguranta greseli, conflicte, nemultumiri exprimate mai mult sau mai putin vocal. In opozitie, angajatii noi sunt speranta utopica a unui viitor  fara de pacat, a unor sigure si uriase performante, a unei colaborari fara cusur. Dupa care, ajung si ei vechi angajati 🙂

„Are iesiri nervoase cum nu vezi nici la Spitalul 9!” (Pentru necunoscatori spitalul cu pricina, purtand un alt nume in prezent, este unul de psihiatrie) Functia manageriala este una incarcata cu un nivel mare de stres, cu responsabilitati uriase si cu riscuri pe masura. Nu mi se par scuzabile astfel de comportamente, insa nu doar managerii le practica. Numai ca atunci cand te certi cu un coleg aflat pe picior de egalitate, de regula toate frustarile se consuma in conflictul cu pricina. Cand tonalitatea inalta este unilaterala si vine de sus, lucrurile nu mai sunt deloc confortabile pentru cel care o asculta.

„Nu avem bani de salarii, dar mergem in teambuilding!” Este poate cea mai intalnita greseala de prioritizare. Formula „paine si circ” este una de tip siamez, adica cele doua merg doar impreuna. Asadar daca omul nu are bani sa duca paine acasa, circul nu face decat sa-l demotiveze si mai rau! Totusi trebuie sa recunoastem ca un teambuilding costa mult mai putin decat fondul de salarii pe o luna. De aici senzatia sefilor ca indulcesc putin amarul! Drumul spre iad si intentiile bune…

„Ne evalueaza dupa ureche. E bun cel care il lauda, e prost cel care il critica, nicidecum e bun cel care isi face treaba, e slab cel care nu produce!” Zicala: „Vorba dulce, mult aduce!” n-au inventat-o sefii zilelor noastre. Sta in firea tuturor sa ne placa laudele si sa ne doara criticile. Totusi am constatat si eu ca in lipsa unor instrumente corect calibrate de evaluare a angajatilor, sefii au tendinta de a supraevalua sau subevalua pornind de la criterii mai mult decat irelevante.