Despre headhunting ca la piata

Despre headhunting ca la piata

Astazi a aparut un articol in care unii dintre cei mai importanti jucatori din piata de headhunting ne invata cum sa debutam in aceasta industrie. Nume respectabile, articol cu nume promitator si cuvinte care dor, ca sa fac si o rima.

Astfel, Doamna Anca Podoleanu, incepe prin a ne spune ca, citez: „Criza este momentul cel mai bun sa incepi o afacere, daca ai curaj si stii ce vrei. În consultanta, networkingul este extrem de important […]”. Era totusi vorba despre headhunting…

Apoi, Domnul Butunoiu ne arata cum stau lucrurile cu profesionalismul: „Ca sa fii un headhunter onorabil nu trebuie sa cobori sub 10.000 de euro pentru o recrutare de manager”. Eu am o alta parere privitoare la onorabilitatea meseriei in cauza, care nu se leaga in primul rand de pretul solicitat, dar varietatea de pareri este benefica. In acelasi trend puncteaza si Domnul Fedorovici: „Poti da un tun din care sa iei si 20.000 de euro si ramai cu toti banii in buzunar”. Tunurile fiind chestii respectabile si intens dorite pe plaiurile mioritice…

Intrebare catre intervievati: de ce ar mai da un client 20.000 de EUR pe o recrutare dupa ce citeste acest articol? Cheltuielile par a fi minime, smecheria maxima. Parca apare ceva timid despre know-how, dar o tusa prea subtila in balta de superficialitate.

Gasiti articolul cu pricina aici. Mie mi-a lasat un gust amar, intrucat ne luptam suficient cu o perceptie negativa asupra meseriei pe care o practicam fara sa ne laudam cu tunuri si onorabilitate definita doar prin marimea onorariului.

Ma duc asadar sa-mi cumpar un costum frumos -ca laptop am- si sa ma fac headhunter! Ceea ce puteti face si voi.

P.S. Daca aveti timp recititi: „De ce costa vanatoarea de capete?„.