De ce piata muncii si oferta educationala nu se intalnesc?

De ce piata muncii si oferta educationala nu se intalnesc?

Una dintre principalele probleme ale pietei muncii este aceea a prapastiei induse de absolvirea unei scoli in alegerea unei cariere. Indiferent de nivelul atins (studii medii sau superioare) sau de domeniul ales (tehnic, umanist, economic, …) scoala nu pregateste pentru profesie. Poate ca fac exceptie cele hiperspecializate (medicina, artele), dar n-as baga nici acolo mana in foc.

De ce se intampla asta? Pentru ca piata muncii evolueaza in ritm alert, iar scoala se incapataneaza sa nu o faca. Pentru ca in ciuda faptului ca trei sferturi din romani lucreaza in mediul privat, tot institutiile statului sunt bagate in seama atunci cand se fac timide cercetari asupra pietei muncii. Pentru ca nimeni nu intelege ca unul din motivele pentru care facem scoala este acela de a ne pregati pentru viata, deci si pentru profesie (vorbesc despre invatamantul mediu si superior).

Si nu in ultimul rand pentru ca nimeni nu constientizeaza ca motivul pentru ca statul investeste (sau ar trebui sa o faca) in invatamant este acela de a recupera multiplicat investitia, datorita integrarii in munca a celor scolarizati.

Aceleasi motive de incompatibilitate, ma determina sa fiu circumspecta asupra localizarii in timp si spatiu a punctului de intalnire. Nu cred ca va veni curand momentul in care universitatile sa faca previziuni asupra pietii muncii la momentul absolvirii generatiilor care dau admiterea. Sau in care cei ce conduc invatamantul preuniversitar vor tine cont de necesitatile stringente ale firmelor de productie, prestarii servicii, horeca, etc.

Asa s-a ajuns ca un sudor sa castige mai mult decat un medic si de aceea atunci cand se strica o teava iti vine sa mergi direct la psiholog, in mod preventiv, desigur. De aceea este inutil demersul de cosmetizare al turismului autohton (cu cine sa prestam servicii de calitate?) si de aceea vedem din ce in ce mai mult chipuri exotice in postura de angajati ai unor firme autohtone.

Si da, aceasta este cauza pentru care, desi numarul de someri creste, firmele se plang ca nu gasesc resurse umane de calitate.

Ce este de facut? Ce stie romanul: sa se descurce. Ca sunteti om al muncii sau manager, investiti in programe de training, in internshipuri, in sesiuni de specializare, in programe de tip mentorat. Altfel, pana se dezbara invatamantul romanesc de mirosul de naftalina, veti irosi multe sanse.