Cand instrumentele esueaza

Cand instrumentele esueaza

Singurele momente in care strategiile, inteligenta umana, leadership-ul, abilitatile de relationare si comunicare se dovedesc a fi inutile, sunt cele in care un manager trebuie sa faca fata angajatilor cu probleme comportamentale.

Mintea umana este un labirint de coridoare intunecate, luminate sau obscure, iar comportamentul uman este cel care le bantuie. Uneori situatiile problematice isi au sorgintea in cultura organizationala a firmei. Alteori, ele apar si dispar fara a fi, aparent, provocate de nimic controlabil la nivel organizational.

Inteleptii timpurilor noastre au impartit angajatii in mai multe categorii, avand ca punct de plecare pe de o parte atitudinea angajatului fata de munca sa si fata si valorile organizationale si pe de alta parte rezultatele pe care le au. Cea mai explicita categorisire ii apartine lui J. Welch, care imparte angajatii in patru categorii (recunosc ca il citez cu mare aproximatie):

  • Angajatul fara probleme comportamentale si care are rezultate bune – evident ca este categoria care trebuie motivata si dezvoltata;
  • Angajatul fara probleme comportamentale dar si fara rezultate. In cazul in care in ciuda eforturilor, angajatul nu reuseste sa produca rezultate minime, finalul este previzibil: divortul rapid si fara complicatii.
  • Angajatul cu probleme comportamentale, care reuseste sa aiba totusi rezultate. In functie de calitatea rezultatelor si de pagubele colaterale produse, acesti angajati pot fi pastrati sau expulzati.
  • Angajatul cu probleme comportamentale care nu obtine rezultate. Acestia trebuie inlaturati cu surle si trambite din cadrul organizatiei intrucat au cel mai nociv impact.

Cu toate categorisirile, in fata oricarui tip de angajat te-ai afla in postura de manager, este greu sa reactionezi corespunzator. Daca este personajul pozitiv, ti se pare normal sa aiba rezultate si sa se poarte corespunzator. Daca este cel negativ, speri la mai bine, ducand situatia adesea spre mult mai rau.

Este evident ca orice om are la un moment dat probleme si reactii necontrolate sau ciudate.  Indiferent de frecventa sau cauza lor, nu exista reteta de succes in a le combate. Formulez totusi doua certitudini pentru managerii care se confrunta cu astfel de probleme: impulsivitatea nu ajuta (poate ca acel comportament chiar este o exceptie, chiar are ceva radacini in organizatie/ job/ etc), dar nici permisivitatea exagerata nu duce la nimic bun. Pisica rupta in doua cu curaj, oricat de sadic sau nepotrivit ar suna, reprezinta cea mai buna solutie.

Intr-un articol recent, Marius Balasoiu surprinde extrem de intelept esenta finalului abrupt al relatiilor de munca: „Oamenii sunt angajati pentru cunostinte si abilitati si sunt dati afara pentru atitudine”. Indiferent de stimulii care determina aceasta atitudine, modalitatea de a reactiona sta doar in puterea celui in cauza.