2010, la fel la 2009, 2008 sau 2007

2010, la fel la 2009, 2008 sau 2007

Eu una sunt convinsa ca afirmatia din titlu este corecta. Desi conditiile economice si sociale s-au schimbat, managerii, companiile, repeta acelasi model de functionare complet ineficient din punctul de vedere al resurselor umane. Caci, dupa cum stim deja foarte bine, resursele umane nu conteaza in sinergia faptelor, ci doar banii, brandul, strategia, clientii.

O voi lua pe rand:

Recrutarea/ selectia: nu merita externalizata intrucat costa prea mult, nu merita bugete proprii pentru ca trebuie sa fie gratis. Nu merita nici inainte, dar nu aveam incotro! Acum insa, cand abunda de candidati care-si cauta job, cum sa externalizezi/ bugetezi? Este o abordare paradoxala, intr-o piata in care companiile nu s-au ingramadit sa investeasca in oameni si in dezvoltarea lor profesionala, dar de succes. Astfel, cu costuri uriase (dar necunoscute, si ce nu cunosti, nu exista!), companiile gasesc angajatii perfecti pentru esec: cei care consuma mult si produc la fel de mult. Pierderi!

Motivarea: daca pana acum angajatii nu meritau motivati pentru ca oricum castigau mai mult decat era cazul, acum sa zica „multumesc” soartei ca au job! Ce conteaza implicarea, comunicarea, leadership-ul, astea sunt concepte cu grad mare de abstractizare, care apar doar in carti si sunt utilizate de consultanti visatori. Motivati-va singuri, angajati, ca altfel zburati! Un principiu eficient de altfel, intrucat toti managerii se mira ca nu functioneaza!

Structurile: asa cum ma asteptam cand au inceput disponibilizarile, structurile companiilor au devenit infirme. Ba nu au mana, ba picior, ba cap, si nu pentru ca au disparut angajati, ci pentru ca au disparut fara o logica preliminara. Intregi departamente nu  se mai subordoneaza nimanui, proportia de trei sefi la un subaltern pare a fi la moda, direct productivii sunt decimati, in timp ce birourile colcaie de plimbatori de dosare. Pare ca nimeni nu realizeaza un lucru: nu exista scaune cu rotile pentru companii… Iar in ceea ce priveste capul, nu-l putem inca proteza!

Procedurile: sunt minunate, merg mana in mana cu structurile! Ca tot vorbeam de disponibilizari, nu cred ca vreti sa stiti cum a funtionat transferul de responsabilitati si cunostinte de la cei care au plecat, la cei care au ramas! In plus, ideea de schimbare este atat de vaga in mintea sefilor pe cat trebuie sa fie de clara in cea a subalternilor! Noile proceduri exista asadar, sunt extrem de eficiente si cu siguranta salveaza multi bani, doar ca nu se cunosc inca!

Vom vedea asta si in 2011, 2012, 2013, 2014. Si vom vedea pana cand companiile romanesti vor fi facut suficiente greseli de management si vor fi supravietuit acestora, astfel incat sa invete sa le calculeze costurile.

P.S.: Acesta nu este un post pro-consultanta. Ca si consultant, incep intotdeauna de unde puteti incepe si voi: de la a analiza trecutul si prezentul si de la a discuta cu angajatii, cei care simt cel mai bine pulsul organizatiei, cei care stiu care sunt infirmitatile si punctele de putere, cei care au intotdeauna, macar intuitiv, o rezolvare a problemelor. Singura deosebire este aceea ca eu pot si imi permit sa fiu obiectiva! 🙂