Educatia permanenta

Educatia permanenta

Ca tot criticam mai zilele trecute sistemul de invatamant si pentru ca si Mihai face acelasi lucru azi (m-a umplut de respect citatul din Gustave le Bon, idolul studentiei mele), trebuie amintit si acest concept, popular lamurit de sintagma: „Omul cat traieste, invata”.

Nu cred ca stramosii nostri se gandeau la sesiuni de instruire interne sau externalizate, prin care omul sa se tina de brat cu inovatia domeniului in care activeaza. Deviez, dar oare vremurile astea ciudate pe care le traim vor lasa in urma citate intelepte? Sau numai cele publicitare/ muzicale/ politigofrene gen: oficial imi merge bine, parerea mea, …Dar intelepciunea populara a intuit o nevoie primordiala care genereaza un mecanism simplu. Pentru a avea mai mult, trebuie sa produci mai mult. Ca sa produci mai mult trebuie sa depasesti limitele actuale ale cunoasterii.

Educatia permanenta este un concept generos. Fie ea formala, institutionalizata, fie informala; fie spontana, fie elaborata si sustinuta de efort sustinut; fie scolara, extrascolara, post-scolara; fie ajutata din exterior fie proprie (autoeducatia permanenta) educatia permanenta reprezinta o necesitate de baza a noastra ca indivizi, angajati, parinti, pasionati de un domeniu, etc.

Educatia permanenta este cea care face diferenta intre noi si este cea care ne slefuieste personalitatea pe parcursul vietii. Ceea ce dauneaza cel mai mult este responsabilizarea altora pentru inexistenta acestui proces. Daca in decursul scolarizarii noastre putem blama sistemul de invatamant, ulterior tapii ispasitori sunt in ograda proprie. Nici compania la care lucram, nici societatea, nici cei care ne conduc, nici lipsurile financiare, nimic nu scuza propriul dezinteres pentru cunoastere si perfectionare.

Exista si o problema: afluxul de informatii cu care suntem zilnic bombardati, ne da falsa senzatie ca stim prea multe. In realitate, cultura noastra este formata din ce ramane din informatia relevanta, pentru ca uitarea este un proces firesc al memoriei. Cu alte cuvinte din noianul cotidian, 99 la suta din informatii sunt uitate. Raman cele relevante, adica putine… Aceasta este cultura noastra! Daca printre informatiile relevante se situeaza motanul Oanei Zavoranu sau pasajul sus amintit de Mihai, este treaba fiecaruia dintre noi!

Asadar, educatie permanenta nu inseamna numai cursuri de specializare. Inseamna lectura proprie, dezbateri, interes, motivatie pentru cunoastere. Inseamna autocunoastere si compensarea lipsurilor sau educarea abilitatilor in cauza.

La munca si deseara cititi „Psihologia multimilor” de Gustave le Bon! O sa intelegeti mineriadele si violenta de pe stadioane.