Atitudinea pozitiva – studiu de caz

Atitudinea pozitiva – studiu de caz

Se ia un personaj imaginar. Se trece prin urmatoarele incercari: o saptamana de cosmar la serviciu, un week-end destinat incarcarii bateriilor ajunse la cote de avarie care esueaza lamentabil (o cabana in creierii muntilor nu inseamna neaparat liniste…), o teava sparta la subsol care a ingreunat curatarea noroiului strans in respectivul week-end intrucat toamna la munte = multa mizerie, iar teava sparta = fara apa la robinet. A face dus cu ibricul cand esti plin de noroi este similar cu a spala un porc cu o pipeta. Zice tanara in gandul ei: „Macar sunt sanatoasa!” – si imediat o viroza incepe sa-si faca simtita prezenta…

Posibile reactii: „Numai mie mi se poate intampla!”, „Ce urmeaza? Oare va da o masina peste mine?”, „Inca o mizerie din aceasta si am sa mor!”

Reactiile normale si firesti sunt totusi: „Se poate mult mai rau, acesta sunt niste prostii”, „imaginea cu spalatul porcului cu pipeta e chiar haioasa!”, „trebuie sa urmeze ceva bun!”.

In cazul zilelor pline de neplaceri avem doua tipuri de reactii: fie incepem sa blamam soarta, fie ne facem ca neplacerile nu exista sau ca vor trece asa cum au aparut. In realitate ambele abordari sunt neproductive: prima ne determina sa intram intr-un cerc vicios al plangerii, cea de-a doua ne aduce in postura de a repeta greseli, pentru ca nu analizam suficient cauzele lor.

Tanara in cauza a decis: sa fie mai atenta la serviciu, intrucat greselile i se datoreaza, sa analizeze temeinic ofertele celor care fac turism in Romania, intrucat au o strategie de promovare de tip Surprize-surprize, sa se implice mai mult in activitatea asociatiei de proprietari (tevile acelea trebuiau schimbate de mult!) si sa aiba mai multa grija la sanatate.

Ceea ce doreste tuturor!