Poveste acvatica

Poveste acvatica

Candva, demult, un prieten m-a intrebat cat i-ar da salariul compania la care lucram. „De ce?”, am intrebat. Raspunsul a fost socant: „Intru intr-o negociere salariala si vreau sa stiu daca am solutie de back-up!”

Asadar, eu puteam fi reprezentantul acestei solutii, din simplul motiv ca as fi putut sa-l angajez. Dar voiam/ puteam/ aveam motiv?

Zilele trecute am trecut printr-un eveniment similar, doar ca sinceritatea dureroasa a lipsit.

De ce nu-mi plac acesti oameni? Pentru ca uita de celalalt factor al ecuatiei. Este despre ei si atat. Salariul lor, mancarea lor, rata lor, munca lor. Dar noi, salariul nostru, mancarea noastra, rata noastra, munca noastra?

Nu ma voi mai transforma niciodata in colac de salvare, intrucat cei care au nevoie de el te-ar baga cu mare usurinta la fundul apei ca sa-si salveze pielea. Cei care au nevoie de ajutor si stiu ca si tu ai la randul tau, nu vor un colac de salvare. Ei vor o barca in care sa incapa toti cei implicati.

Scris de: Valentina