Perspective

Perspective

3000 de absolventi ai Politehnicii au primit ieri diplomele de absolventi. Pentru marea lor majoritate, viitorul suna bina. Conducerea facultatii ii asteapta la master, piata muncii ii doreste atat de tare, incat nu au timp nici macar sa-si faca un CV.

Stirea mi-a amintit de propria festivitate de absolvire. A trebuit sa spunem atunci un singur cuvant care sa exprime previziunile noastre cu privire la viitor. Fiind adevarata fiica a Mamei Vierme de Matase si mare fana a lui Jojo, care ne canta la vremea aceea „Viata e roz si roz este lumea toata”, am plagiat si profetit, zicand la randu-mi ROZ. Ceilalti au propus cuvinte adevarate si profunde: munca, implicare, seriozitate, cariera, echipa, eu am insistat ca viitorul va fi roz. Prin aceasta culoare sterpezita dar vie, pur feminina, cu efecte antagonice, imbinand agresivitatea cu calmul, am vrut sa definesc intr-un mod optimist un viitor incert.

Asadar roz a fost pentru mine o mostra de gandire pozitiva, un fel de lucru bun care se ridica deasupra raului previzionat. Stiam ca va urma prapadul, desi nu aveam nici  cea mai vaga idee care vor fi coordonatele concrete ale acestuia, stiam ca intru intr-o piata a muncii care isi pastra izul comunist, stiam, desi ma calca pe nervi sintagma, ca am fost cu adevarat o generatie de sacrificiu, un soi de cobai sociali pe care s-au experimentat cele mai dubioase schimbari. Nu stiam cum voi face fata, speram insa ca voi reusi sa o scot la capat.

A trecut mult de atunci. Viitorul ramane roz pentru mine. Sper sa fie asa pentru toti cei care termina o scoala.