Open. O autobiografie

Open. O autobiografie

M-am delectat zilele acestea cu „Open. O autobiografie” a lui Andre Agassi, o lectura usoara pentru zile caniculare. Imi doream de mult sa o citesc, recunosc ca ma pasioneaza povestile celor care au reusit pentru ca fiecare prezinta o reteta unica, personala, irepetabila.

Nu stiu ce mi-a atras atentia – desi am crescut privindu-i meciurile, Agassi nu mi-a placut in mod deosebit. L-am considerat intotdeauna un rebel fara cauza, preferand la vremea aceea baietii cuminti din tenis (Pete Sampras, Michael Chang). Nu i-am inteles atunci extravagantele vestimentare, alegerile personale (cele prezentate de presa, evident), comportamentul adesea contradictoriu fata de sportul practicat.

Citindu-i insa cartea, am devenit automat fan si tot ce m-a uimit initial a capatat sens. Omul isi construieste povestirile asa cum isi construia jocul de tenis: cu nerv, imprevizibil, amuzant, puternic. E drept ca a fost ajutat de un castigator de premiu Pulitzer, J.R. Moehringer, dar cred ca materialul clientului a contat mult in acest caz.

Cartea a fost promovata oarecum telenovelistic: un tata sever si perfectionist, care isi obliga fiul sa faca performanta. In realitate, marea calitate a scrierii este alta: ni se povesteste despre succes, dar mai ales despre esec. Despre acel moment in care mintea refuza sa fie acolo unde trebuie, despre acea clipa de neconcentrare care face diferenta intre castigator si perdant. Agassi isi diseaca realist toate nereusitele, le analizeaza, le gaseste cauza: el insusi, fricile sale, problemele sale, neputinta sa mentala sau fizica. Succesul este adesea bagatelizat pentru ca durerea infrangerii este intotdeauna mai mare decat bucuria reusitei.

Una peste alta, „Open” este o carte despre greseli, despre asumare, maturizare, iubire si ura, familie, echipa, despre tenis si despre vicii, despre rivalitate. Despre oamenii care te inconjoara, unii esentiali pentru succes, altii piedici involuntare, despre imagine, despre a-ti ascunde slabiciunile, despre putere si depasirea limitelor. Nu in ultimul rand este despre a-ti gasi echilibrul si menirea intr-o lume nebuna. Toate intr-o nota amuzanta si auto-ironica.

Daca nu va plac autobiografiile, luati cartea ca pe un roman pentru ca are toate igredientele necesare: actiune, personaje puternice, final fericit. Mie mi se pare o lectura utila: acel tip de carte care nu este despre dezvoltare personala, dar te ajuta mai mult decat orice scriere vadit motivationala.

Recomand si precizez ca acesta nu este un post publicitar.