Exista sau nu consiliere scolara si profesionala?

Exista sau nu consiliere scolara si profesionala?

Am hotarat de doua ori in ce directie sa merg: o data dupa scoala generala cand, impinsa de parintii mei care voiau sa invat o meserie, am dat la Liceul Pedagogic. Dupa cei cinci ani de liceu (nu am ramas repetenta!) am mai ales o data: Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. Aproape de final, am facut o ultima alegere: vreau sa lucrez in domeniul resurselor umane. In tot acest timp, in afara de parinti, nimeni nu mi-a indrumat sau canalizat ideile. Am observat in tot acest timp dezaprobarea celor care ma condamnau ca nu stiu matematica sau ca am ales o cariera in invatamant si aprobarea profesoarei de literatura care intuia in mine capacitatea de a scrie (sper ca nu citeste acest blog! :)).
Voi cum v-ati hotarat destinul? A fost vreunul norocos intratat incat sa aiba parte de consiliere scolara si profesionala. Am dubii… Pentru ca in Romania, desi exista aceasta meserie, functioneaza precum multe altele: subzista. Nu este suficient sa pregatesti specialistii. Trebuie sa le si dai instrumentele necesare pentru a-si face treaba bine. O baterie de teste si un birou care sta sa cada, nu-s suficiente. Si ce nu exista in intreg invatamantul romanesc, nu exista nici la acest palier: responsabilizarea. Nimeni nu e responsabil pentru nimic. Doar 20% din elevi trec examenele. Asa, si? Elevii ajung in facultati fara sa aiba ideea ce-i asteapta dupa, atunci cand ar trebui sa intre in piata muncii. Serios? Si care-i problema?
Ce stiu consilierii scolari (stiu si eu pentru ca asta ar fi trebuit sa fac)? Sa identifice abilitatile elevilor, potentialul lor si sa le consilieze alegerile in ceea ce priveste scoala/ cariera. Nu va asteptati la situatii de genul: „Da, tu esti bun de militar! Urmatorul! Aha, medic!”

Ce nu stiu consilierii scolari? Nu au nici cel mai mic habar cu privire la piata muncii. E drept ca nu au cum, cu ce si nici nu stiu sa faca analize si previziuni. Ar trebui totusi sa aiba acces la astfel de informatii. Nu cred ca vreunul din consilieri a vazut cum arata codul ocupatiilor din Romania (prost asa cum e). Sau ca stie ce meserii au deficit de personal pe termen mediu/ lung (toate evident!). Ce te faci intr-un liceu cu profil filologic? Toti elevii vor sa fie scriitori, toti au potential, deci sa purcedem la literatura?

Oricum, lipsa de logica se simte la toate nivelele sistemului de invatamant, nu numai in zona de orientare scolara si profesionala. Suntem poporul cu cei mai multi someri absolventi de studii superioare. Suntem poporul cu cei mai multi avocati, desi sistemul nostru legislativ este ridicol si subdimensionat. Si suntem poporul cu cele mai fabuloase schimbari de cariera: agronomii ajung vanzatori de solutii, creatorii de moda – secretare, iar cei care au terminat drumuri si poduri lucreaza in amenajari de spatii verzi. In acest context, tot ce se schimba odata cu guvernele sunt: numarul de materii pentru care se sustin examene la bacalaureat si datele de sustinere ale examenelor in cauza. Si apar sau dispar optionale. Si da, marea hiba, eterna suparare: sa se faca sau nu religia in scoala?

Trezeste-te romane! Omul policalificat, universal, cel care le stie pe toate, se purta in Renastere. A trecut ceva timp de atunci. Studiile superioare nu ar trebui sa fie un indice de statut! Ci o treapta de invatamant obligatorie pentru anumite calificari! Invatamantul ar trebui sa ne pregatesca atat pentru viata noastra de zi cu zi cat si pentru cea profesionala. In loc de goblen, niste ore de educatie practica in care sa invatam sa gatim sau sa schimbam sigurante n-ar strica. Devenim o natie de obezi bolnavi de inima, asa ca sportul ar trebui sa fie o disciplina luata serios in considerare. Si investitiile in orientare scolara si profesionala sa fie serioase, altfel devenim natia de avocati ai diavolului, fara job dar cu speranta ca va ploua cu bani intr-o buna zi!