Cine nu are batrani, sa-i cumpere

Cine nu are batrani, sa-i cumpere

O realitate dureroasa: piata muncii functioneaza conform unui soi de selectie naturala moderna si intens contestata. Apar adesea acuzatii de discriminare la adresa angajatorilor, cea mai frecventa se bazandu-se pe criterii de varsta. Cei trecuti de un anumit prag acuza, cei implicati in recrutare se disculpa.

Adevarul este ca cine se scuza se acuza: putini recrutatori invita la interviu persoane trecute de o anumita varsta (as stabili pragul la 40 de ani), culmea, chiar si in cazul unor pozitii senioriale. La fel de adevarat este ca, prin spiritul nostru mioritic aparte, multi dintre noi ne punem singuri eticheta de „batran” la aceasta varsta. De cate ori nu i-am auzit pe parinti zicand: „la varsta mea sa mai fac asta? la varsta mea sa ma imbrac asa?”… De cate ori i-am vazut traindu-si la fel de intens si dinamic viata indiferent de etapa? La acest prag psihologic personal se adauga faptul ca o parte din seniori nu s-a adaptat inca schimbarilor constante si dramatice ale pietei muncii: nu stiu sa-si faca un CV, nu stiu sa abuzeze de mijloacele online de recrutare, nu au invatat „sa-si vanda pielea”.

Psihologic vorbind maturitatea aduce echilibru, stabilitate si cumul mare de experienta personala si profesionala. Putem traduce acesti termeni in fidelitate fata de job si in decizii corecte luate in timp real. Cu toate acestea, in procesul de recrutare vad adesea la candidatii seniori rutina exacerbata, nevoie de confort sporita, lentoare si inertie. Ce angajator isi doreste asa ceva?

O oglinda are doua fete, la fel si noi. Daca ne cramponam de cea intunecata si opaca la fel vor face si cei din jur, daca vedem doar propriile defecte, la fel vor face si ceilalti. Sta in puterea noastra ca sclipirea si luciul sa umbreasca opacitatea. Cunosc multi oameni care au trecut mai mult sau mai putin de pragul fatidic, cu care pot vorbi perpetuu despre lucruri interesante si care stiu sa-mi daruiasca cu generozitate si cu lipsa de autosuficienta ceea ce au acumulat personal si profesional. Deloc intamplator acestia au o cariera implinita. Si cunosc persoane de-un leat cu mine, ale caror preocupari si conversatii se limiteaza intotdeauna la mult prea putin: coordonatele inchise ale propriului job, propriei vieti sau propriilor idei.

Ca sfat final pentru candidati, evitati sa precizati in CV data nasterii sau religia intrucat nu sunt relevante. Uneori imi par trecute la loc de cinste tocmai ca o scuza personala pentru un planificat esec. Si pastrati in minte constant ca viata in ansambul ei presupune o perpetua adaptare si invatare. Iar pentru recrutatori, pe langa faptul ca exista o legislatie care interzice discriminarea, intrebari precum: „Cand planuiti sa faceti urmatorul copil?” sau „Dar ce varsta aveti exact?” sunt nu numai lipsite de bun simt dar si de utilitate. Ar putea urma in mod firesc: „Ati fi deschisa la ideea unui tratament cu pilule anti-bebe daca este suportat de catre companie?” sau si mai sugestiv „Cand v-ati planificat sa muriti?” 

Cine nu are batrani sa-i cumpere, cine ii are sa-i pretuiasca. Si ca sa ma credeti pe cuvat, mergeti in seara aceasta la concert.