Ce meserii se vor purta in viitor?

Ce meserii se vor purta in viitor?

Intr-unul din grupurile de discutii de pe LinkedIn s-a ridicat o problema foarte interesanta: pentru ce meserii trebuie sa ne pregatim copiii? Ce se va intampla peste 10, 20, 30 de ani in piata muncii? Ce abilitati vor fi necesare atunci?

Cu certitudine, este greu de previzionat care vor fi meseriile deceniilor care vin. Eu am identificat insa cateva provocari ale viitorului, pe carora copiii nostri trebuie sa infrunte. Sigur vor scadea abilitatile de comunicare si relationare interumana din cauza interactiunilor (tot mai) artificiale artificiale – retele sociale online, instrumente de instant messaging. Apoi globalizarea, care aduce cu sine acces la multiculturalitate isi va spune la randul ei cuvantul.  Nu in ultimul rand, dinamica accentuata a descoperirilor de tot soiul, ne va forta sa ne adaptam la fel de rapid pentru a-i putea face fata, atat profesional cat si in viata de zi cu zi.

Generatiile care vin din urma trebuie asadar sa fie extrem de adaptabile si sa-si mentina abilitatile de relationare si comunicare, in ciuda influentelor mediului extern. Sa accepte si sa faca fata culturilor multiple si mai ales dinamicii accentuate ale stiintei si tehnologiei. Ca sa cresti un astfel de copil, trebuie sa te implici, sa-i facilitezi experiente creative, sa-l inveti sa socializeze, sa-l cunosti, incurajandu-l sa-si dezvolte atat abilitatile in care exceleaza, cat si cele in care este stangaci. Sa-i oferi un exemplu bun, pozitiv, motivant.

Constat ca sunt insa tot mai invocate concepte precum fericirea, libertatea de alegere atunci cand vine vorba despre educatia copilului. Sunt deziderate frumoase, la care orice parinte aspira. Cu toate acestea, viata nu este doar o colectie de experiente placute, inseamna si dezamagire, munca, intamplari nefericite, tristete. A pregati copilul pentru o fericire continua, mi se pare la fel de periculos ca si a-l abuza emotional. Alegerea unei meserii, stabilirea unor obiective, capacitatea de a se adapta intr-un mediu concurential nu sunt tocmai activitati lipsite de frustari si nici nu aduc intotdeauna fericirea suprema. Insa trebuie asumate. Nu intotdeauna avem libertatea de a alege: familia, profesia, succesul presupun multiple concesii, compromisuri. Este realitatea! Si pana la urma, chiar si a decide ca trebuie sa fie liber sa aleaga, este initial tot o alegere care nu ii apartine.

Eu cred asadar ca a-ti pregati copilul pentru viitor presupune si mult realism, nu doar idealuri utopice si nefiresti. Echilibrul inseamna zona de mijloc intre plus si minus. Extremele sunt intotdeauna periculoase.

Exemplul il avem la generatiile crescute imediat dupa evenimentele din 1989. In care ma includ si eu. Acelasi utopism al parintilor si frica pentru viitor au determinat principii de tipul „am muncit ca prostul, uite ce am ajuns, tu invata sa fii smecher” care au creat o generatie frustrata, ciudata, incapabila sa se implice si sa se maturizeze. Libertatea nefireasca de a alege si sustinerea neconditionata a parintilor pana dincolo de varsta adulta sunt impotriva firii.

Concluzionand, viitorul este al celor care au stima fata de sine, stiu sa relationeze si sa comunice, fac fata provocarilor tehnologice si de tot felul, sunt flexibili si se adapteaza usor. Al celor care inteleg valoarea banului si faptul ca se castiga fie prin munca asidua, fie printr-o creativitate debordanta, a celor invatati sa analizeze fenomene de tip macro, a celor care cred in ei. A celor care se cunosc si stiu sa abordeze problemele vietii cu arsenalul lor cel mai bun. A celor care inteleg ca viata este frumoasa: o lupta frumoasa.

Viitorul, ca si prezentul nu este asadar al tututor. Insa neinterventia, negarea sacrificiului, aspiratiile la fericire suprema ne pot lasa fara cultura, arta, stiinta, dezvoltare. Acestea nu apar doar din senzatia de bine ci si din munca, talent incurajat pana la durere, din depasirea limitelor.

Acest post nu este o incurajare la a va tortura copiii emotional! Este un semnal in a-i cunoste, a-i ajuta sa se maturizeze emotional, a-i ajuta sa atinga maximum pe care il pot cu potentialul lor. Pentru ca viitorul, oricat de incert suna el, este intotdeauna al celor mai buni, indiferent de meseria lor.