O opinie personala este aceea ca in Romania educatia pentru munca incepe mult prea tarziu. Sub deviza omiprezenta a parintilor: „lasa-l/ las-o sa invete, ca o sa aiba timp sa lucreze!”, tinerii ajung in prag de maturitate fara sa pretuiasca munca, fara sa o valorizeze si sa fara sa stie cum sa o monetizeze.
In realitate munca este si trebuie privit ca fiind ceva normal pentru orice om echilibrat. In plus, munca si educatia trebuie sa mearga mana in mana, pentru ca nu se exclud reciproc ci se potenteaza. Si cu cat incep mai devreme, cu atat este mai bine!
A nu se intelege ca incurajez exploatarea minorilor! In nici un caz nu ma refer la a angaja, cu forme legale sau la negru, minori! Ma refer in prima faza (prescolaritate si scolaritatea mica) la diverse activitati usoare si cu durata redusa, negociate cu parintii sau rudele apropiate si, spre liceu, la activitati cu durata mai generoasa prestate pentru comunitate contra unor simbolice sume de bani.
Ce pot face contra-cost prescolarii si scolarii mici? Pot sorta corespondenta, pot comunica telefonic mesaje catre alte rude (bunici, unchi, matusi, frati mai mari), pot avea grija pentru scurte perioade de timp de animalul de companie al unei cunostinte, pot organiza in dulapuri diverse obiecte ale altora (carti, rufe, etc).
Pentru a se pastra caracterul educativ, sumele de bani platite trebuie sa fie nesemnificative, iar activitatile prestate sa fie utile altora, nu celor care le presteaza. Cu alte cuvinte nu putem plati efectuatul temelor sau ingrijirea propriului animal de companie din simplul motiv ca acestea sunt activitati care trebuie asumate „din oficiu” de catre copil.
Ce pot face contra-cost preadolescentii? Deja acestia se pot deplasa in mod independent si nesupravegheat intr-o zona mai extinsa decat propria casa, asa ca deja sarcinile pot fi mai diverse.
Un elev spre final de liceu are deja suficiente competente si cunostinte incat sa poata incepe o cariera. Ar trebui sa aiba si expunere. Sa fi vazut cum functioneaza macar o firma mica (mica bacanie din cartier, de exemplu), sa fi fost pus in postura de a redacta un email cu caracter formal sau sa fi vandut un produs (celebrii biscuiti vanduti de cercetasele americane au o valoare educativa inestimabila), sa fi relationat in cadrul unei echipe (alta decat cea de prieteni) si sa stie deja sa redacteze un mini-CV.
In postura de recruiter vad prea multi tineri care se comporta vadit imatur fata de varsta lor profesionala. Cand abia dupa facultate iti pui problema ca trebuie sa ai o biografie profesionala, inseamna ca ai pierdut un start pretios de cel putin jumatate de deceniu!
Asadar educatia pentru munca incepe devreme, in familie. Si nu este o corvoada, ci poate fi un joc, o activitate complementara invatatului, un fel de „odihna activa”, care incetul cu incetul va deveni o cariera. Ar fi un start mult mai bun, nu credeti?