Am o oferta! Si-o contraoferta!

Am o oferta! Si-o contraoferta!

Promiteam ca-mi dau cu parerea despre situatia enuntata de titlu: te-ai decis sa demisionezi, ai deja o oferta, iar compania la care inca mai lucrezi iti face o contraoferta. Frumos nu? Practic n-ai mai fost atat de bagat in seama din timpul procesului de recrutare…

Comod si natural este sa accepti contraoferta: cunosti organizatia cu bunele si relele ei, iti cunosti jobul si-l faci bine, in plus adaptarea intr-o noua organizatie este intotdeauna dificila. La aceasta se adauga faptul ca intotdeauna contraofertele sunt foarte generoase: calculul aritmetic arata faptul ca oferta este mai mare decat salariul avut in cadrul companiei, contraoferta fiind sensibil mai mare decat oferta.

Eficient este insa sa spui „pas”. Motivele care te-au impins la demisie nu se vor spulbera ca prin farmec. Poate ca remuneratia brusc marita te va face sa le accepti mai usor in primele luni, dupa care redevin corvoada zilnica greu de indurat. Daca structurile organizationale si bugetele se pot modifica usor, nu putem spune acelasi lucru despre mentalitati, valori individuale si organizatinale sau personalitati. Mai in gluma, mai in serios, a accepta o contraoferta in conditiile in are motivele care au condus la demisie sunt adanci inradacinate in psihologia companiei este similar cu a incerca sa te lasi de bautura cu ajutorul canabisului. Inlocuiesti un rau, cu unul similar. Ai zice despre canabis ca are un rol terapeutic, nu? Si totusi sub influenta lui nu esti chiar tu…

Exista totodata o patura de angajati, formata in special din persoane cheie ale organizatiei, care cauta oferte tocmai pentru a primi o contraoferta: se simt confortabil in cadrul organizatiei si sunt deranjati doar de chestiuni punctuale a caror rezolvare se tot amana. Sub sabia unei potentiale demisii, solutiile se gasesc si se aplica cu o rapiditate demna de invidiat. Insist sa spun ca motivele acestor oameni de a parasi organizatia sunt superficiale si usor rezolvabile: promisiuni financiare sau legate de pachetul de beneficii, motive care tin de structura organizationala (ierarhii sau necesitatea de a suplimenta necesarul de resurse umane, de exemplu) si/sau de mediul de lucru (lipsa aerului conditionat, a unul computer performant, etc).

Asadar decizia de a face sau a accepta o contraoferta depinde in mare masura de motivele care au condus la iminentul divort. Spun asta intrucat deseori simplul act de a contraoferta este de o inutilitate dureroasa: dupa ce te-ai jucat de-a soarecele si pisica pe toata durata angajarii, odata ajunsi in punctul de a pierde un om, brusc rolul sau important in cadrul organizatiei devine vizibil. Cam tarziu, nu-i asa?