Fericirea la locul de munca

Fericirea la locul de munca

Noile tendinte in ale HR-ului se grupeaza in jurul fericirii angajatilor. Articolele, conferintele, discutiile au, mai nou si mai toate, ca punct de plecare acest concept. A trecut preocuparea pentru motivatie si cea pentru angajament, am ajuns la fericire.

Nu ma intelegeti gresit, cred ca a te preocupa de binele angajatilor este benefic, oricum i-ai spune. Problema cu fericirea este una singura: pare cumplit de greu sa o definesti. Si daca nu o poti defini, cum sa o masori?

Cum bugetezi fericirea, ce indicatori ai sa o urmaresti, cum te prinzi cand scade si cand creste? Numar de zambete? Durata conflictelor?

Imi si inchipui o aplicatie de HR cu modul de recunoastere a fetei angajatilor care contorizeaza zambetele si grimasele de tristete. Si daca simte imbratisari prin cine stie ce masuratori termice, trimite alerte catre administratorul aplicatiei: fericirea a ajuns la cote ingrijorator de mari 🙂

Stiu teoria. Fericirea organizationala inseamna placere, angajament si sens (pleasure, engagement, meaning – poate gasiti o traducere mai inspirata). Dar tot cred ca a introduce un termen care in acceptiunea curenta este privit ca vag si greu de atins intr-un domeniu privit oricum ca pseudostiinta, poate genera riscul de a-l adanci si mai mult in derizoriu.

Asadar sunt (iar) impotriva curentului si recunoasc ca imi doresc sa ne intoarcem la motivatie, la performanta, notiuni usor de urmarit si definit.

Fericirea este de fapt un deziderat, un moment, o stare care nu poate fi permanenta. Ne este greu sa o atingem personal, din punct de vedere organizational nu poate fi asadar decat utopic. Chiar cele trei coordonate expuse mai sus, placerea, angajamentul si sensul, sunt greu de intersectat.

Am intalnit oameni perpetuu pozitivi, muncitori, constiinciosi, comunicativi. Oameni fericiti tot timpul nu am intalnit, intotdeauna apar fluctuatii, uneori majore. Cum am putea face asadar ca in organizatii sa fie o constanta? Ce ne garanteaza ca a incerca sa o controlam nu genereaza mutatii periculoase?

Concluzionand, fericirea in organizatii mi se pare la acest moment o Fata Morgana, un concept neclar, in ciuda multitudinii de articole. Poate de aceea nici studiile in acest domeniu nu sunt foarte consistente. Angajamentul oamenilor in organizatii (engagement cum spune americanul) mi se pare un concept mai cinstit, care include motivatia, placerea, sensul, fericire la locul de munca. Care arata o legatura corect definita intre angajat si angajator, o promisiune indeplinita de a performa, o lupta continua, sustinuta de a reusi.