Facem ce facem si tot la educatie ajungem

Facem ce facem si tot la educatie ajungem

Citez dintr-un articol despre abandonul scolar aparut in ziarul Adevarul, in sectiunea Financiar:

„In cadrul strategiei Europa 2020, fiecare stat membru UE si-a propus ca tinta reducerea procentajului celor care parasesc prematur sistemul de invatamant fara sa obtina o calificare intr-un domeniu anume.

Romania, alaturi de Spania si Porugalia se numara printre statele UE care au o diferenta mai mare de 7 puncte procentuale fata de tinta pe care si-au propus s-o atinga peste mai putin de patru ani.

Din pacate, proportia tinerilor care au cel mult opt clase absolvite este in crestere in ultimii ani. Daca se pastreaza acelasi ritm, Romania se va clasa pe ultimul loc in UE la sfarsitul acestui an, depasind pragul de 20%, adica unul din cinci tineri doar cu gimnaziul.”

Suna trist: unul din cinci tineri romani nu va avea nicio sansa la o cariera decenta si fie va trai pe banii statului, fie pe cei ai familiei sau, intr-un scenariu optimist, va avea un salariu de subzistenta.

Iata ca degringolada din invatamant si mai ales lipsa unor obiective realiste si clare lovesc tot in piata muncii. Ce sa faci cu niste copii a caror educatie formala se intrerupe la 14 ani?

In mod normal, acesti tineri ar trebui sa fie preluati de forme alternative de educatie: stagii de ucenicie la locul de munca, scoli vocationale sau profesionale, stadii mai scurte de invatamant (nu toti duc inca 4 ani de liceu, iar anumite meserii chiar nu au nevoie de 4 ani de pregatire liceala).

Ei insa se pierd in neant, izgoniti de un sistem de invatamant confuz, in care doar elitele mai reusesc si asta cu efort punctual din partea unor dascali sau ai familiei.

Iata ca problemele spinoase nu sunt cele curriculare: istoria, latina, prea multa matematica sau prea putina limba romana. Problemele sunt de sistem: lipsa de viziune si incapacitatea de adaptare.

Si aceste probleme devin, dupa cum se vede, probleme sociale, destine frante prematur, presiuni bugetare cu o anumita categorie sociala de care n-ar fi greu sa ne putem lipsi.

Daca vrem o piata a muncii normala, cresterea natalitatii si scaderea abandonului scolar trebuie sa fie prioritare. Altfel, daca acum este criza de meseriasi, manageri de tot soiul, IT-sti, orice tip de angajat definit ca „talent”, viitorul suna tare incert.