Inca de la instalarea atat de invocatei crize, profetiile specialistilor au inceput sa curga: va dura mult, sau putin, va fi nimicitoare sau nu se va simti, vom intra intr-o noua era economica sau vom ramane in aceeasi. Nici zona de resurse umane nu a fost iertata de specialistii – profeti. A aparut astfel un curent de opinie conform caruia managerii au scapat de o grija, intrucat a fost rezolvata de criza: resursele umane. Ne-am propus asadar sa ne asumam in articolul de fata rolul de demolator al unora dintre recentele mituri aparute in zona resurselor umane, intrucat nu fac decat sa inrautateasca lucrurile, determinandu-i pe manageri sa adopte tactica „daca lucrurile merg, de ce sa schimb ceva?”.

Iata miturile cu pricina:

•Recrutarea si selectia au devenit extrem de usoare, iar candidatii valorosi (si ieftini pe deasupra) sunt foarte accesibili tuturor firmelor.
Recrutarea cu siguranta a devenit mai usoara, anunturile de joburi avand chiar si mii de aplicanti. In acest context insa, selectia adevenit un cosmar! Caci sa procesezi atatea aplicatii, in marea lor majoritate putin relevante, nu este tocmai o usurare a muncii unui specialist HR.

Privitor la valoarea ieftina si accesibila, trebuie sa precizez un lucru celor care sunt implicati in recrutare si selectie: ne raportam la aceeasi baza de candidati ca si anul trecut! Doar ca acum, unii au devenit mai vizibili recruiterilor care nu au avut acces la ei.

Este interesant ca in conditiile in care invatamantul romanesc este intr-un vadit declin, iar companiile nu investesc mai nimic in dezvoltarea profesionala, asteptam ca o criza sa aduca la suprafata valoarea. Care valoare? Cea pe care cu maxima parcimonie o cream?

Mai mult decat atat, candidatii valorosi, care sunt minoritari dupa cum spuneam, sunt mai prudenti si nu vor sa isi schimbe jobul in conditii economice agitate. La randul lor, candidatii – lupi, care pana acum isi declarau vadit dezinteresul fata de un salariu sau fata de o firma, si-au imbracat haina de miel, incercand (si reusind in ochii mai putin experimentati) sa para altceva decat sunt de fapt. Vi se pare simplu?�Nu este!

•Datorita crizei, angajatii sunt foarte motivati si isi fac treaba mai bine.
Majoritatea angajatilor este coplesita de informatiile controversate, de disparitia colegilor de birou, de incertitudinea zilei de maine. Spaima si motivatia nu sunt chiar doua lucruri similare: una este sa-ti faci treaba mecanic, de frica si alta este sa muncesti cu adevarat motivat, cu motoarele turate la maximum. Poate ca diferenta este prea subtila la nivel de activitati zilnice ca sa poata fi sesizata, la nivel de rezultate insa devine evidenta.

•Fluctuatia de personal a scazut. Bine ai venit organizatie performanta!
O fluctuatie de personal scazuta datorita unui context incontrolabil nu reprezinta neaparat un semn de sanatate organizationala. Dupa cum spuneam mai sus, frica si prudenta nu sporesc performantele ci doar angoasa si munca mecanica, repetitiva, rutiniera.

•Angajatorul si-a reluat puterea!
Acesta este mai mult un truism decat un mit. Angajatorul a avut intotdeauna painea si cutitul, indiferent de conditiile economice. In definitiv el este cel care lanseaza oferta de recrutare, care face oferta de angajare, care stabileste conditiile, chiar daca acestea sunt negociabile. Desi au optiunea de a alege, candidatii nu se pot angaja intr-o companie care … nu angajeaza.

Angajatorii au avut aceeasi libertate de a stabili strategii HR, de a disponibiliza sau a angaja dintotdeauna. Unii chiar si-au manifestat-o si in conditii economice faste, disponibilizand sau alegand sa lupte cu lipsa candidatilor eligibili prin mijloace eficiente (investitii in dezvoltarea profesionala, recrutare dupa criterii calitative, nu cantitative).

„Dictatura angajatorului” , unul dintre conceptele aparute recent, nu este asadar decat o incercare patetica de a umfla muschii anemici ai unor companii fara gandire strategica, fara curaj si fara idei. Atat timp cat legislatia nu s-a schimbat (ramanand in continuare una pro-angajat) angajatorul are aceleasi drepturi si indatoriri ca si pana acum.

•Daca spunem ca ne-am reluat puterea, candidatii si angajatii vor avea mai putine pretentii!
In conditiile in care suntem bombardati cu mesaje negative, ultima persoana pe care o vrem a continua acest demers este liderul organizatiei pentru care lucram! Singurul efect al acestor tipuri de mesaje este acela ca angajatii vor simti instabilitatea mai acut si se vor demotiva cronic.

In loc sa-si declare in mod vadit puterea, un lider adevarat cauta sa gaseasca modalitati de a fi urmat in demersurile sale. Daca vi se pare fluturarea atitudinii dictatoriale o solutie, incercati-o! Va reamintim doar ca toti dictatorii au sfarsit prost.

Dincolo de toate aceste mituri exista o realitate: noile conditii ne-au aratat, noua oamenilor si companiilor, ca se poate si rau. Ca trebuie sa fim competitivi, ca trebuie sa ne pese, ca viitorul nu suna intotdeauna bine.
Numai ca organizatiile nu reprezinta o suma de indivizi rationali, ci o suma de angajati influentati de o multitudine de mesaje, comportamente, actiuni, rezultate. Daca managerii cred in mituri, pierzand din vedere adevarurile pe care le ascund, risca sa-si conduca organizatiile spre cea mai dulce si neproductiva blazare.