In trecutul recent al managementului resurselor umane autohtone, managementul performantei nu exista ca si concept, fiind asimilat evaluarilor de performante. La randul sau acestea constau in aprecierea gradului in care salariatul isi indeplineste responsabilitatile ce ii revin, in raport cu postul ocupat.

In acceptiunea moderna (cel putin in cea teoretica, intrucat practica ne cam omoara), evaluarea performantelor a devenit o parte componenta a unui sistem extrem de complex, numit managementul performantei.

Ce este managementul performantei si ce foloase aduce el?

Managementul performantei reprezinta suma interventiilor strategice care influenteaza pe termen lung activitatea organizatiei, ducand la imbunatatirea rezultatelor economice. Vorbim in fapt de un ansamblu de actiuni gandite special pentru a imbunatati rezultatele angajatilor, departamentelor si ale intregii companii.

Ca element al acestui sistem de management, evaluarea performantelor reprezinta o analiza periodica retrospectiva a rezultatelor obtinute ca urmare a derularii strategiilor propuse.

Pe langa evaluare, managementul performantei mai cuprinde (intr-o schema simplista): definirea rolurilor fiecarui departament/ individ, stabilirea indicilor de performanta (ce anume defineste performanta); a standardelor de performanta (care este nivelul optim care indica performanta); comunicarea rolurilor, indicilor si standardelor si, nu in ultimul rand, asigurarea unui mediu propice reusitei.

Dificultatile care planeaza asupra acestor demersuri �rezida in insasi dificultatea de a defini conceptul de performanta. Este performanta un comportament care duce la rezultate bune sau reprezinta chiar rezultatele, efectele acestor comportamente? Raspunsul este dual, un management eficient al performantelor avand la baza atat indici comportamentali cat si rezultatele asteptate, asumate si obtinute.

La capitolul foloase, desi pare un pleonasm, pricipalul beneficiu adus de un sistem eficient de management al performantei este reprezentat chiar de performante.

Factorii care influenteaza managementul performantei

In general se considera ca lipsa de perferformante ale unei companii se datoreaza exclusiv angajatilor acesteia. Exista insa o serie de factori interni si externi care pot perturba realizarile unei organizatii, precum: mediul organizational (exista companii relaxate si companii paranoice al caror mediu blocheaza initiativa individuala si implicit reusita), stilul de management practicat (cel dictatorial genereaza mai putine realizari decat cel democratic), mediul social-economic in care activeaza compania (cand contextul economic este propice, evident ca este mai usor sa fi performant), concurenta directa si indirecta (cat este de numeroasa, de agresiva, care este pozitionarea acesteia). De aceea, managementul performantei trebuie sa constituie o preocupare permanenta a intregii echipe manageriale si nu doar a departamentului de resurse umane si trebuie sa aiba intotdeauna in vedere contextul general, nu doar elemente punctuale.

Ce nu este managementul performantei?

Desi suna redundant, precizez inca o data ca „managementul performantelor” nu este sinonim cu „evaluarea performantelor”. Intre cele doua concepte exista o relatie de incluziune, primul incluzandu-l total pe cel de-al doilea.

Managementul performantei nu este un demers orientat spre trecut, spre analiza, ci unul indreptat spre viitor, spre dezvoltare.

Managementul performantei nu este un proces constatator, ci unul transformator. Nu este suficient sa constati ca nu ai performat in trecut, ca pe viitor sa obtii rezultate mai bune. Este nevoie de interventii manageriale, de schimbari pentru a putea realiza acest lucru.
Managementul performantei nu este o forma de coercitie sau control. Scopul sau este de a optimiza rezultate, nu de a penaliza indivizi sau departamente.

Managementul performantei nu este un instrument care sa duca la marirea salariilor sau a pachetelor de beneficii. Scopul sau este acela de a imbunatati activitatea angajatilor pe termen lung, nu de a-i motiva pe termen scurt.

Managementul performantei nu este un mod de a scapa de angajatii neproductivi. Desi este posibil ca acestia sa devina victime in cazul in care performantele lor raman in mod constant sub nivelul dezirabil, managementul performantei nu-si propune sa asaneze organizatia ci sa-i sporeasca productivitatea.