De cativa ani, astrologia a devenit un domeniu de interes, care incepe sa interfereze cu predictiile politice, sociale, mai nou incearcand chiar sa se impuna in zona de recrutare si selectie. Tot mai des compatibilitatea intre zodii pare a deveni importanta in echilibrul echipelor si in alegerea unui profesionist.

Poate insa astrologia sa genereze instrumente valide pentru managementul resurselor umane? Putem lasa performantele unei companii la mana alinierii planetelor? Pentru ca daca ne gandim la a selecta angajatii dupa criterii astrologice, ar trebui ca si evaluarea angajatilor sa se faca la fel, poate chiar si dezvoltarea profesionala sa ia in considerare zodiile si caracteristicile lor.

Daca ne gandim la inceputurile astrologiei, care au aparut in vechea antichitate si la gradul ei de popularitate, am fi inclinati sa credem ca raspunsul este pozitiv, ca astrologia genereaza predictii valabile, pe care am putea sa ne bazam deciziile atat in domeniul resurselor umane in general cat si in recrutare/ selectie in particular.

Exista insa multiple argumente care sunt impotriva folosirii predictiilor astrologice.

Sa o luam cu inceputul: DEX defineste astrologia ca pe o pseudostiinta care prezice viitorul, destinul unei persoane si caracterul acestuia luand in calcul pozitia si miscarile astrelor. Vorbim asadar de o pseudostiinta, intrucat in ciuda numerosilor specialisti care au aparut, astrologia nu si-a validat niciodata rezultatele prin cercetari stiintifice, ci isi sustine relevanta datelor folosindu-se de factorul istoric invocat mai sus – a aparut inca din antichitate.

Dar poate ca DEX-ul nu este cel mai important instrument de analiza. Lasam asadar la o parte definitia lingvistica din dictionar si luam in calcul multitudinea teoriilor psihologice, pedagogice si sociologice (prea multe ca sa poata fi enumerate aici), care sustin ca personalitatea omului si implicit abilitatile sale profesionale sunt rezultatul a numerosi factori printre care: mostenirea genetica, mediul in care traieste, influentele educative fie ele formale (scoala, institutii educative) sau informale (presa, carti, oamenii din jur, etc). Poate ca si alinierea planetelor are ceva de spus in personalitatea noastra, dar cum putem sti cu exactitate care este procentul mostenirii genetice, al educatiei si implicit cel al zodiei pentru a calcula ponderea fiecarui factor atunci cand il analizam pe cel din fata noastra?

Putem renunta si la istoria psiho-socio-pedagogiei in argumentatia de fata si revenim in zilele noastre, la parerea specialistilor contemporani. In 1998, Steven Taylor realizeaza o scala a acuratetei catorva din metodele de selectie cele mai utilizate („Employee Resourcing”, Steven Taylor, 1998, Institutul de Personal si Dezvoltare – preluat de „Managementul resurselor umane – Manual de practica”, Michael Amstrong, Editura CODECS, 2003). Cele mai relevante in opinia autorului sunt centrele de evaluare , la polul opus gasindu-se grafologia si astrologia.

De ce aceste metode au o relevanta atat de scazuta? Pentru ca sunt generatoare de erori si nu releva exact ceea ce ne intereseaza in procesul de selectie: cunostintele profesionale, abilitatile si comportamentele specifice ale individului. De exemplu grafologia, in ciuda faptului ca este o metoda foarte utilizata in psihiatrie si in criminologie, nu este la indemana oricarui recruiter. In plus, nu poti stabili nivelul cunostintelor si abilitatilor profesionale bazandu-te pe analiza grafologica. In ceea ce priveste astrologia, acesta ia in considerare doar lucruri exterioare individului, care nu au relevanta in stabilirea profilului profesional. Nu putem sti cu ajutorul astrologiei care sunt abilitatile reale ale individului, ci doar pe cele previzionate de apartenenta la o zodie sau de ascendent.

Merita amintite inclusiv aspectele etice care sunt potrivnice astrologiei resurselor umane. Nu cumva a invoca niste caracteristici ale zodiei in procesul de selectie reprezinta o forma de discriminare? Care este diferenta intre „nu te angajez pentru ca esti in zodia Taur si mie nu-mi plac taurii” si „nu te angajez pentru ca esti batran si nu am nevoie de batrani”? Daca psihologia varstelor nu este acceptata ca stiinta atunci cand selectam angajatii, de ce ar fi zodiacul?

Sa facem si un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca lucram intr-o companie care recruteaza si selecteaza cu ajutorul astrologiei si ca acest lucru functioneaza. Cum ar fi insa sa si evaluam performantele angajatilor luandu-ne dupa alinierea planetelor si nu dupa rezultatele lor reale? Sau cum ar fi ca unul dintre colegi sa ne anunte ca datorita cuadraturii unor planete, nu poate lucra eficient in urmatorul trimestru? Sau ca a gresit un proiect din cauza ca Marte e in cine stie ce pozitie? Am putea considera valide aceste argumente?

Datorita popularitatii de care se bucura astrologia, a invoca argumente stiintifice impotriva sa reprezinta un demers derizoriu. Totusi, a empiriza un domeniu de activitate care abia ce si-a gasit calea stiintifica si metodele prin care sa-si demonstreze utilitatea si relevanta, inseamna o intoarcere in timp deloc onoranta.