Cei care lucreaza in recrutare si selectie stiu ca cea mai dificila parte este aceea de a da un raspuns negativ candidatilor. Cu toate acestea, unele companii au trecut la urmatorul nivel, acela in care continua procesul deja incheiat in incercarea de a imbuna canditatul potential frustrat. Pentru a intelege mai bine, cititi textul primit pe mail spre publicare, in dimineata asta:
„Primesc intr-o buna zi, una bucata mesaj cum ca o firma de nisa din domeniu doreste sa innodam relatiile. Zic, hai sa vedem ce vor de la mine! Le trimit cv, portofoliu, baietii se uita, stabilim o ora si o zi pentru o discutie pe skype, vorbim si imi trimit un proiect de test.
Pe parcursul discutiei am mentionat ce stiu sa fac, i-am intrebat daca asta e ce cauta, ei au zis ca da, dar stupoare: tema era ceva ce le-am spus ca nu stiu sa fac. Ii trag de maneca, baietii zic sa ma descurc cum pot ca sa vedem potentialul meu de invatare.
Bine, ma, daca vreti voi.
Ma apuc, rezolv problema, ating si punctele bonus (tema avea puncte bonus) si trimit mai departe.
Sunt programat la un alt interviu.Iar intervievatorul respectiv incepe sa imi explice cum ca de ce am facut tema asa si nu am arata ce stiu sa fac, de ce am vrut sa ating punctele bonus si nu am facut mai mult, ca nu asa se face, trebuia sa dau mai mult.
Ii raspund ca tema respectiva nu era in aria mea de cunostinte si ca am invatat sa o fac pe loc, fara prea mult ajutor.
Nu domne, nu e bine, trebuia sa ignori tema si sa ne arati ce stii sa faci.
A urmat un du-te vino de replici identice, in forme diferite.
Concluzia discutiei a fost ca nu ne potrivim.
La cateva zile dupa acest interviu, primesc un mesaj de la seful celui cu care am discutat care imi spune ca “nu e multumit de modul in care decurs interviul” si vrea sa discutam.
Bine ma, daca vrei tu, hai.
Discutia a avut loc telefonic de data asta si a inceput asa:
– In urma discutiei asteia, se poate schimba verdictul?
– Nu.
– Pai si atunci care mai e rostul ei?
– Pai trebuie sa intelegi tu de ce nu ne potrivim.
Si a urmat o discutie de vreo 10 minute de explicatii de tipul bullshit hr-istico-corporatist.
Cert este ca la finalul evenimentului m-am simtit ca in bancul de mai jos:
Intr-o zi ursul si vulpea se inteleg sa-i aplice o corectie iepurasului, pentru ca acesta si-o luase in cap.
– Da’ pentru ce motiv putem sa-l batem ? intreaba ursul, mai prost.
– Pai, il intrebam daca are basca, zice vulpea, si daca zice ca are, il batem, daca zice ca n-are, iar il batem.
Zis si facut! Dupa o vreme ursul si vulpea se intalnesc si ajug ei la concluzie ca iepurasul nu s-a cumintit.
– Da de data asta, ce motiv sa gasim ? zice iara ursul nedumirit.
– Il intrebam daca are tigari, si il batem orice raspunde, zice vulpea.
Iepurasul ii aude, fuge la magazin, cumpara doua pachete de tigari si se intoarce in padure; apar cei de mai sus:
– Ai tigari iepurasule ? se rasteste ursul
– Cu filtru sau fara filtru ? raspunde iepurasul, increzator.
Ursul ramane inmarmurit, dar vulpea:
– Ba iepurasule, firea-i tu sa fii, iar n-ai basca!!!”