Creator de controverse, cautator de cadavre si al adevarului absolut, OTV-ul a ajuns nu doar un post de televiziune ingrozitor de vizionat ci si un substantiv comun cu o intreaga familie de cuvinte asociate.

Unii au remarcat ca se poate mult mai mult, astfel OTV-ul a devenit o strategie de business: sa ne dam in stamba ca sa auda lumea de noi si sa ne creasca notorietatea. Creste notorietatea, creste automat contul in banca – rationamentul omniprezent in Romania!

Felicitari strategilor! Beneficiaza de o geniala pozitionare: un public larg, pe alocuri imbecil, care inghite giumbuslucuri si glume ieftine precum economia americana institutiile financiare. Publicul asta are bani de dat, timp de pierdut, maini sa aplaude si neuroni de ingropat.

Cei care nu consuma in mod obisnuit produsele cu pricina au doua optiuni:

- fie remarca ce cool si haios e sa te dai in stamba cu prostii cand tu de fapt esti un genial -  iata asadar alt public tinta atins, cel al intelectualilor care inteleg niste chestii mai profunde (“Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi“);

- fie inchid ochii si urechile – cei care fac asta sunt oricum minoritari si nu conteaza in sinergia faptelor.

Eu zic ca in ciuda hainelor de strategie geniala de PR, unele miscari intra la categoria manelizare. Si zice bine romanul: cine se baga in troaca porcului, risca sa fie mancat de dobitoaca cu pricina…