“Nu ai viata sociala daca nu ai facebook” (citat de pe un forum)
Se pare ca din ce in ce mai multe persoane – cam 250 de milioane mai exact – sunt de aceasta parere. Cel putin o data la doua zile apare cate un articol legat de reteaua de socializare Facebook.
De exemplu, la inceputul saptamanii trecute aparuse un articol despre beneficiile aduse de Facebook. Articolul se baza pe un studiu (din ce in ce mai la moda in ultima vreme) care sustine ca “Facebook creste inteligenta” prin imbunatatirea memoriei de scurta durata.
Si de aici studiul devine hilar: actualizarea profilului pe Facebook se pare ca ne determina sa folosim mai mult “memoria de lucru”.
Doctorul care a condus cercetarile afirma ca aceasta memorie de lucru este mai importanta pentru fericirea simtita de un individ decat insusi coeficientul de inteligenta (sau cu alte cuvinte fericiti cei saraci cu duhul ce stau cu orele in fata calculatoarelor). Desi in treacat se face referire si la abilitatile concrete de a socializa cu oamenii adevarati si nu virtuali, studiul sustine ca Facebook aduce numai beneficii.
La sfarsitul saptamanii citesc un alt articol legat de Facebook. Un englez isi ucide sotia dupa ce descopera ca aceasta si-a modificat statusul de la profil in “single”. Numai mie mi se pare aberanta povestea asta? Un om matur ucide persoana cu care traieste in aceeasi casa si cu care are patru copii datorita unei pagini virtuale?
O persoana pe un forum sustine ca are colegi de facultate cu care nu a vorbit in 2 ani de zile mai nimic insa si-a facut cont pe Facebook si acum au dezvoltat o relatie fericita si armonioasa de prietenie pentru ca “unii nu se descurca fata in fata”.
Si in felul acesta reteaua sociala devine noua realitate, o realitate in care cuvantul socializare si-a schimbat sensul.
Socializare nu inseamna comment de profil sau de status, socializare nu inseamna add pe o retea, socializare nu inseamna discutii cu un monitor. Ne miram de ce copiii nostrii nu au “social skills”, de ce tremura sau raman muti in fata unor necunoscuti in loc sa poata purta o conversatie? Poate pentru ca nu au prieteni ci doar friends iar ei nu sunt persoane ci doar users.
In toate anunturile de job printre cerinte gasesti si “persoana comunicativa, sociabila, deschisa”. Nu sunt doar cuvinte puse pentru ca suna bine sau pentru a umple anuntul. Cu parere de rau vad din ce in ce mai putini tineri capabili sa comunice la interviuri coerent (nu mai vorbesc de corectitudine), fluent in limba materna pe care se pare ca o uita in detrimentul limbilor straine.
Poate ca sunt eu pesimista dar am senzatia ca devenim o societate de introvertiti, de singuratici incapabili de a crea legaturi reale cu cei din jur. Insa avem conturi pe retele sociale si avem sute de prieteni virtuali. Pe ce imi bazez afirmatiile? Pe statistici care cel putin pentru mine par inspaimantatoare nicidecum fericite.
Ar trebui probabil sa ma bucure gandul ca in acest mod s-au rupt barierele de orice natura si ca suntem liberi sa comunicam cu oameni aflati la mii de kilometri departare. Nu pot decat sa constat ca am uitat cum sa vorbim cu cei de langa noi, aflati doar la “o mana intinsa” distanta.
Urasc mania asta cu Facebook, poate si pentru ca am terminat facultatea de sociologie…
Unde ma intorc aud de aceasta retea „sociala”, mereu isi mai face cate cineva cont sau ma invita.
@Ioana
Nu vreau sa se inteleaga ca am atacat facebook prin acest post ci intreg fenomenul de “retea sociala”
@Alexandra
E ca si cum ai “ataca” autovehiculul, ca mijloc, pentru toate accidentele provocate, si nu maimuta din spatele volanului. In acelasi mod si blogul vostru “respira” mediu virtual, in detrimentul unei escapade la o cafea.
Personal, vad un gest de ipocrizie in a-ti arata dispretul fata de astfel de unelte, in conditiile in care tu folosesti unele similare. Pentru ca, in fond, sunt simple unelte.
Evolutie, cu bune si rele. Vorba aceea, omul sfinteste locul.
@Someone
Tu de fapt spui acelasi lucru ca si mine. In post nu am atacat masina ci “maimuta”. Am vorbit de aceia care au devenit incapabili sa faca diferenta intre viata reala si cea virtuala.
Cat despre ipocrizie nu poate fi vorba pentru ca desi folosesc aceste unelte, nu mi-am facut din ele un mod de viata si nu “respir” mediu virtual decat atat cat ma ajuta in munca de consultant.
PS:Noi incurajam intotdeauna escapadele la o cafea sau un ceai. Esti oricand binevenit/a sa incerci cafeaua noastra.