Zilele acestea criza a fost batuta in jurnale de erorile a doua dintre sistemele de stat, adica acelea finantate de noi, din munca noastra, din salariul si profitul nostru. Vorbesc evident despre sistemul sanitar, a carui somn a nascut monstri de neinvins si cel de invatamant, care ne demonstreaza anual ca se poate mult mai rau. Pe scurt, un om a murit dupa ce a fost plimbat de la un spital la altul in loc sa i se acorde ajutor de urgenta, iar un profesor a fost filmat in timp ce batea un elev. De aici presa a inceput sa tricoteze, intrucat, din nefericire, are cu ce.

Pornesc de la premisa, sanatoasa de altfel, ca ceea ce se naste si este condus de statul roman, nu poate fi 100% functional. Statul este un prost manager, un prea permisiv conducator, este ceva prea abstract sa poata avea competenta si responsabilitate. M-as astepta insa, ca sistemele cu pricina sa fie excesiv de conservatoare, reticente la schimbari, sa functioneze dupa reguli vechi.

Contrat oricarei logici insa, vorbim insa despre niste sisteme care cel putin o data la patru ani se modifica, se optimizeaza, se restructureaza in functie de culoarea politica proaspat capatata. Vorbim de cobaizarea noastra si a copiilor nostri, pusa la cale de niste specialisti indoielnici, a caror singura competenta este demagogia. A schimba schimbarea a devenit deviza

In fapt, ceea ce lipseste cu adevarat acestor sisteme, in afara de stabilitate sunt standardele si responsabilizarea. Nu salariile, nici conditiile de munca, nici mediul sau alte asemenea. Cand lucrezi pentru stat nu poti avea imagini idilice a unor saboti albi cu cristale stralucitoare sau a celui mai nou laptop pe care sa notezi elevii. E clar ca vei avea un salariu mai mic, ca va fi frustrant pe alocuri. E o alegere care, in contextul de pana acum parea suicidala. Exista intotdeauna un revers al monedei si, oricum ar fi, vorbim despre o alegere facuta in cunostinta de cauza, care ar trebui sa fie asumata.

Pentru binele nostru, ar trebui introdusa selectia celor care intra in sistem. Nici o companie sanatoasa la cap nu-si permite sa angajeze oameni fara sa ii trieze intr-un fel. Prea multi profesori nebuni sunt in invatamant si prea multi doctori care cred ca Hipocrate a fost un bou se plimba liberi prin spitale. Lasati-le incolo de dosare ca nu spun nimic despre candidati, introduceti interviuri de selectie sau centre de evaluare!

Apoi trebuie stabilit in mod clar nivelul de responsabilitate al fiecaruia. Cand nu-ti permiti salarii mari, nu-ti permiti nici improvizatie din partea angajatilor! Trebuie sa ai proceduri clare, stabilite dupa strategia “pasilor marunti”.

Nu in ultimul rand trebuie monitorizat periodic ceea ce se intampla acolo! Un doctor adevarat zice ca mai bine previi decat tratezi. Nu e normal ca presa sa fie cea care descopera si taxeaza erorile sistemelor in cauza!

Cum nimic din toate acestea nu se vor intampla curand, nu ne ramane decat sa ne ingrijim cat putem de sanatate si de educatia copiilor nostri!