Dragi Mosi Craciuni, 

Prima parte a celor doua proiecte s-a incheiat. Toate pachetele au fost colectate si pornesc spre zonele cu pricina (le tinem pumnii ca vreme sa fie blanda, intrucat in unele sate este dificil de ajuns cu masinile de teren chiar si vara); toate cele necesare au fost cumparate. 

Mai spun ca:

Am reusit cu aceasta ocazie sa cunosc oamenii in alta ipostaza decat cea obisnuita. Oameni care imi pareau duri si intangibili implicandu-se total si neconditionat in proiect, dar si oameni care pareau a fi emotionati de idee, lasand-o balta cu tot atata usurinta cu care au imbratisat-o. Am vazut ca uneori cei pe care nu-i cunosti si esti tentat sa nu le acorzi credit isi tin promisiunile pana la capat, iar cei pentru care ai baga mana in foc, te pot surprinde neplacut. Am vazut cum unii sunt generosi chiar daca la randul lor ar avea nevoie de ajutor, iar altii nu, desi se lauda constant cu cate au. Una peste alta, am vazut multa bunatate si frumusete sufleteasca, dar si un pic de uraciune si tristete.

La final:

Celor care au dus pana la capat treaba nu pot decat sa le multumesc in numele copiilor care vor avea sarbatori de iarna luminate. La fel si celor care si-au oferit ajutorul. Sunt multi si stiu ca nu s-ar simti confortabil sa-si vada numele aici.

Celorlalti le impartasesc faptul ca am cumparat lucrurile cerute de Raluca cu un mare nod in gat. Am simtit ca fericirea chiar sta in lucruri simple si ca trebuie sa ma multumesc cu ce am. Ca am suficient! Am simtit cum toate frustrarile mele si toate lucrurile care mi se pareau imposibile au devenit realizabile. Am dat putin si am primit atat de mult: constiinta a ceea ce sunt si am.

Celor de la ONG-uri le prezint o scurta statistica: parintii se mobilizeaza mai usor decat cei care nu au copii, femeile adera la mesaj mai repede, dar sunt si cele care il abandoneaza la fel de rapid, iar mesajele concrete prind mai usor decat cele mai abstracte (a se vedea scrisorile, al caror impact a fost covarsitor, desi scopul celui de-al doilea proiect a fost similar). Si le mai spun ca le respect munca si implicarea. Pana in acest an aveam senzatia ca este romantic si facil sa te implici in astfel de proiecte. Am inteles zilele acestea ca este o activitate de titan, care iti macina timpul, energia si puterea. Cu siguranta insa ca bateriile se reincarca din bucuria produsa.

Concluzie:

Sper ca si la anul ce vine sa reeditam demersul in cauza. Avem experienta acum!