Am mai discutat despre asta. Recente intamplari ma determina sa reiau discutia.

Cazul Danone: ceva iaurt cu iz de dioxina, substanta toxica, a fost retras de autoritati de pe piata. Compania a scaldat-o intr-o nepasare extrema, la final s-a constatat ca dioxina cu pricina era inexistenta. Danone ne-a promis boiereste ca nu va comercializa loturile incriminate. A fost invocata teoria conspiratiei (practic intrarea Tnuva in piata de lactate era baiul); acum ne intoxica cu campanii prin care ni se comunica faptul ca am fost intotdeauna in siguranta. Este notabila reactia companiei in plina criza: nepasare, aruncat pisica la altii pentru ca la final sa ni se spuna enervant ”v-am spus noi!”.

Cazul Neogen: materiale imorale si ilegale cu copii au fost incarcate pe site-ul cu pricina. Au stat acolo timp de 12 ore, cu tag pus la categoria de filme carora apartineau si nimeni nu s-a sezizat. Cand in sfarsit cineva a facut-o (Jurnalul National in speta) apare dansul: vina este a userilor, teoria conspiratiei din nou (banii proaspat investiti de Tiger si recentele investitii in publicitate miros bine pentru oamenii lui Voiculescu), noi nu suntem de vina. Notabila interventia PR-ului companiei care si-a petrecut ziua facand acelasi comentariu stupid pe blogurile cu trafic care au scris despre asta. In marea lor majoritate, actiunile de a se disculpa au avut loc in blogosfera, uitand ca multi dintre cei care au citit Jurnalul National de ieri si circula cu autobuzele inscriptionate cu Neogen, nu citesc poate bloguri. Si mai ales au omis ceea ce era mai important: canalul de comunicare propriu care este fruntas in trafic. Au vazut ceilalti useri scuzele Neogen ca poate i-au inoportunat materialele cu pricina? Nope, este vina userului! Au vazut cei care cumpara spatiu publicitar scuze ca brandurile lor au fost alaturi timp de 12 ore de materiale ilegale si imorale? Nope, este vina userului.

Cand o sa devenim cu adevarat responsabili? Daca marile companii auto au invatat ca a cheltui cu prevenirea unor crize de acest gen si cu siguranta cumparatorilor este incomparabil fata de a face fata potentialelor crize, cand vor invata si altii? Cand ne vom simti in siguranta atunci cand mancam ceva sau folosim un tool online? Cand vom primi scuze pentru faptul ca am fost pusi in pericol de imaturitatea si lipsa de discernamant ai altora? Si mai ales, cand o sa simtim ca in Romania nu se reinventeaza roata si ca atunci cand se copiaza modele de succes se incepe cu partea de responsabilitate?

Personal imi va fi greu sa-mi sterg din minte ideea ca mai sus avem de-a face cu doua cazuri clasice de: “afara vopsit gardul, inauntru leopardul”. Si nu numai pentru ca au lasat sa se intample asta, dar si pentru ca au demonstrat ca nu stiu sa faca fata unei crize.